Evenimente

1 an de Scrieri felurite

By  | 

Da, a trecut un an. Un an de cand am lansat blogul care-mi poarta numele, un an de cand m-am reapucat de scris, un an de cand invat lucruri noi, intalnesc oameni noi, ma redescopar.

Onest vorbind, blogul acesta a prins viata la insistentele unei prietene, Mirabela, careia vreau sa ii multumesc pentru ca m-a batut la cap pana m-am pus pe treaba. Cu ea si cu o alta prietena, Dana, m-am sfatuit daca si cum sa dau drumul acestui blog. Fara ele, nu cred ca aveam azi vreun blog.

M-am gandit mult la denumire. Eu am mai avut candva, cu vreo zece ani in urma, un blog gazduit de blogspot.com, care se numea “felurite”. Cand a aparut copilul, fiind singura cu sotul in acel moment, si continuand sa ma implic in activitati profesionale, ca sa nu pierd contactul (era temere mare atunci, abia venise criza peste noi), am renuntat la blog. Dar mi-am amintit de el odata ce m-am reapucat de scris. Si am fost tentata sa reinvii numele vechiului blog. Mie imi placea cum suna, nu stiam exact in ce directie va merge noul blog (bine, nici acum nu e 100% definitivat drumul), era destul de neutru, ar fi fost o varianta.

In cele din urma, am ales varianta cu numele meu. Era la fel de neutru :) Si pana la urma m-am gandit ca am o pozitie, o experienta, pot construi pe ele mai departe.

Asa a aparut iulianaroca.ro. Cu subtitlul: “Scrieri felurite”. Nu puteam renunta chiar de tot la feluritele mele :) De altfel, am si preluat cateva dintre vechile texte pe noul blog; mai mult din seria de eseuri si poezii.

Iar pagina de Facebook aferenta blogului chiar asa se cheama IulianaRocaScrieriFelurite.

Si daca tot a trecut primul an in care – sper eu – blogul a crescut ca Fat Frumos –  intr-un an, cat altii in 10 :), sa va spun cateva lucruri despre mine in relatia cu blogul meu:

  • Mie mi-au placut intotdeauna evenimentele (cand eram in presa, le adoram; mai putin pe acelea de genul mitinguri, despre care trebuia sa scriu ulterior), iar blogul m-a ajutat sa redescopar farmecul evenimentelor. Si, odata cu evenimentele, au aparut si oamenii. Majoritatea sunt organizatori de evenimente sau bloggeri, la randul lor. Dar nu conteaza :) E bine sa socializezi :) Plus ca sunt si oamenii pe care nu ii cunosti, dar care iti scriu pe blog sau pe Facebook, si e tare frumos sa vezi ca sunt oameni care simt ca tine sau care considera ca isi pot lua din timpul lor sa iti spuna tie o parere. Mi se pare extraordinar!
  • Mie mi-a placut intotdeauna sa scriu. Am scris de mica. Iar in liceu, colegii mi-au urat sa ajung la ziar, tocmai pentru scris. Ceea ce s-a si intamplat timp de patru ani, dupa care am trecut de cealalta parte a baricadei de comunicare, dar tot cu scrisul m-am ocupat :) Acum blogul imi reaminteste sa scriu de placere. Si chiar daca exista teorii ale blogului de succes, care spun ca trebuie sa iti faci un plan editorial, sa scrii in fiecare zi, de “n” ori pe zi si asa mai departe; eu prefer deocamdata sa raman la bucuria scrierii. Daca voiam sa am lista de subiecte in fiecare zi, ramaneam in presa. Si, da, scriu si eu destul de des, uneori chiar si in fiecare zi sau la doua zile, dar daca intr-o zi nu-mi iese sa scriu, nu simt, nu am aplecare in acest sens, nu scriu si cu asta basta.
  • Mie mi-au placut intotdeauna copiii. Mi-am dorit inca de la gradinita sa lucrez cu copiii. Am si facut un liceu de profil pentru asta. Am profesat insa prea putin. Acum jobul m-a adus cumva tot in lumea copiilor. Ca asa e-n viata, se intoarce roata :) Sunt si mama, am si eu un copil acasa. Unul pe care il (re)descopar in fiecare zi. El creste, se schimba, eu la fel. Blogul mi-a deschis noi perspective asupra relatiei mele cu propriul copil si asupra mea ca mama. Am realizat ca uneori as fi putut aborda altfel lucrurile, as fi putut avea alta reactie. Din pacate, inca mai gresesc. Dar invat. Si cumva blogul mi-a deschis usile de invatare.

Trebuie sa spun ca au fost si momente in care am vrut sa renunt. Nu o sa spun azi de ce, ca e zi de sarbatoare. Dar tot prietenii m-au convins sa imi vad de drum, indiferent de ce vad si aud in jurul meu.

Imi doresc sa scriu din ce in ce mai bine si mai usor. Poate si mai des :) Imi doresc sa merg la noi evenimente – nu doar despre copii si parinti. Imi doresc sa cunosc oameni noi si frumosi. Imi doresc sa vin in fata voastra – si poate sa va ajut – cu experienta mea, cu ideile mele, cu lucrurile pe care le aflu la randul meu. Imi doresc sa invat mai departe, sa continui sa ma redescopar, sa devin un om mai bun. Si imi doresc sa nu mai pun la suflet anumite actiuni si vorbe care, chiar daca au legatura cu mine, ar trebuie sa nu le acord atata importanta…

La multi ani, bloguletul meu mic!

Despre blog am mai scris si:

2 Comments

  1. Raluca Loteanu

    April 18, 2017 at 8:34 pm

    La cat mai multi ani de scris si cat mai multa inspiratie!

    • iulianaroca

      April 19, 2017 at 6:48 am

      Multumesc mult, Raluca! Te imbratisez cu drag si dor!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook