Aceeași. Și totuși…

Era aceeași și totuși nu.

Aceeași care îi dăduse viață.

Aceeași care o învățase să meargă, să cânte, să citească, să danseze, să creadă și să spere.

Aceeași care o veghease în copilărie, în nopțile cu frisoane sau coșmaruri.

Aceeași care o însoțise la toate examenele importante.

Aceeași care o încurajase în momentele grele, care o strânsese tare în brațe când devenise pentru prima oară mamă, la rândul ei, care o sprijinise în tot și toate.

Aceeași care o iertase pentru vorbele aruncate în adolescență sau, mai târziu, la nervi.

Aceeași care îi dăduse putere când soarta o adusese în postura de mamă singură.

Era aceeași: mama.

Dar acum, nu mai era chiar aceeași.

Îi ținea mâinile fragile și tremurânde și o privea în ochi.

Undeva, departe, parcă o zărea pe ea, aceeași, mama. Dar nu mai era…

Ochii ei o priveau goi, ca pe un străin, venit din întâmplare sau milă.

Când se întâmplase prima dată să nu o recunoască, a crezut că e o glumă. Apoi, o scăpare – toți mai uităm, ne mai pierdem în propriile gânduri și griji…

Acum știa că nu o va mai recunoaște niciodată.

Dar se agăța de fiecare zâmbet, de fiecare privire caldă, căutând-o pe aceeași mama.

O strânse în brațe. Niciun răspuns. Știa că așa va fi. Uneori primea înapoi o bătaie ușoară pe spate.

Își înghiți lacrimile. Avea să le lase să se reverse mai târziu.

Cel mai greu îi era de fapt când urma să o viziteze. Doar gândul că o va vedea, dar de fapt nu va fi ea cea pe care o va vedea cu adevărat…

Seara, înainte de somn, închidea ochii și se întorcea la ea. Aceeași ea, din totdeauna.

Aceeași ea, care o învățase să vadă bunătatea și frumusețea din oameni.

Aceeași ea, care îi fusese stâlp și sursă de energie în toate etapele vieții, pe toate urcușurile și coborâșurile pe care i le oferise destinul.

Aceeași ea, care îi arătase că bine se întoarce și că totul are un sens.

Era aceeași. Și totuși nu.

PS: Aceasta e doar o poveste. Nu e a mea. Dar cu siguranță este a cuiva. Dar mai ales e o poveste despre prețuirea celei ce este, cât mai este, în fiecare zi, nu doar de ziua ei.