Parenting

ai mei

By  | 

Intr-o zi de vara doi tineri – ea nici 20 de ani – s-au gandit sa dea cu subsemnatul in fata ofiterului starii civile si de acolo, asa simpli imbracati, fara rochie alba sau alai de nuntasi, sa dea o fuga si prin fata altarului.

Se stiau de cam o jumatate de an cand, in februarie, el i-a facut cadou decizia de a se muta impreuna.

Patru luni mai tarziu, erau legati pe viata.

De atunci au trecut 29 de ani.

Au un copil norocos.

Au sacrificat totul pentru el. Si i-au daruit totul.

Mai ales multa iubire.

Poate au fost momente in care n-au fost perfecti.

Oameni simpli, fara multe scoli sau diplome, au avut insa curajul sa recunoasca faptul ca pot invata de la propriul copil si ca trebuie sa se mai schimbe pe ici pe colo pentru fericirea lui.

Chiar daca nu le au cu calculatoarele, nu inteleg prea bine ce e chat-ul sau uneori mai fac greseli gramaticale, ei sunt singurii responsabili pentru inteligenta copilului, pentru scolile urmate de acesta si mai ales pentru caracterul deosebit.

Azi poate ca nu primesc rasplata pe care au visat-o de la copilul lor. Dar nu renunta la speranta ca intr-o zi va fi si el pe deplin fericit si va avea intelegerea si respectul pe care il impartasesc ei.

Sunt niste optimisti.

Din pacate, poate singurul lucru pe care nu au reusit sa-l dea mai departe, genetic, copilului lor.

Il invata, insa, in fiecare zi sa se bucure de viata, sa fie increzator si sa nu inceteze sa iubeasca.

Iubirea si sprijinul permanent sunt singurele averi pe care se pot bizui.

Iubirea este unica arma cu care se lupta fiecare pentru a invinge soarta uneori nedreapta. Nici bolile incurabile, nici pierderea unor oameni apropiati, nici dezamagirea provocata de persoane in care au avut incredere, nimic nu a reusit sa le stearga puterea de a iubi si a crede in fericire. Au atata energie si caldura incat ar putea muta locul continentelor pe glob. Dar se multumesc sa ofere iubire cat mai multor oameni pe care ii cunosc.

Iubesc neconditionat. Si chiar daca acest fel de a fi nu e tocmai potrivit cu lumea in care au ajuns sa traiasca azi, ei nu pot si nu vor sa renunte la ceea ce au. Iubire.

Dupa 29 de ani de cand cununa le-a strans iubirea laolalta, ma rog sa pot sa le pretuiesc iubirea si dupa alti cel putin tot atatia ani.

Am convingerea ca – daca le va fi ingaduit – ii voi regasi la fel de bogati.

Iubirea nu are data de nastere, nici certificat de casatorie si cu atat mai putin o batranete.

La multi ani, iubitii mei!

(Iunie, 2007)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook5k
Facebook