Evenimente

Ascultarea vindeca. Invatam cu Otilia Mantelers

By  | 

Va povesteam ieri ce cred eu despre dureri si valoarea verbalizarii lor. Este o credinta mai veche de-a mea, descoperita si intarita prin propriile experiente. Va dati seama ca mi-a picat ca o manusa intalnirea de seara cu Otilia Mantelers, “Ascultarea vindeca”, despre “Listening partnership”.

Ce inseamna LP (“listening partnership”)? Atunci cand doi oameni – buni prieteni sau nu – agreeaza sa se asculte reciproc, pe rand, fiecare avand acelasi interval la dispozitie, undeva intre 5 si 30 de minute, timp in care fiecare isi spune o durere, sau mai multe, sau trece dintr-o durere in alta, cu cat timpul e mai lung, cu atat este mai vindecator, pentru ca ajunge la dureri profunde, de baza, poate nerostite pana atunci.

Scopul ascultatorului este acela de a-si ajuta partenerul sa isi descatuseze intreaga sa inteligenta. Si o face urmand niste reguli de ascultare:

1. Isi respecta partenerul si isi activeaza la maximum atentia.

2. Este atent la povestea partenerului, se distrage daca intervin propriile issue-uri si se re-focuseaza pe cel care povesteste.

3. Identifica durerea pe care partenerul lucreaza, uneori vizibil, alteori mai putin evident.

4. Isi ajuta partenerul sa elibereze tensiunile emotionale despre care vorbeste, urmarind sa il/o ajute sa rada, sa planga, sa se revolte, sa faca un tantrum, sa tremure. Nu ii da feedback, nu ii da sfaturi.

5. Pastreaza confidentialitatea.

Ca ascultator, poti apela la intrebari care sa iti ajute partenerul de LP sa identifice durerea, intrebari precum:

  • Cand ai simtit ultima data asta?
  • Cum era inceputul cu copilul tau?
  • Cine iti mai facea sa cand erai tu mic(a)?
  • De cine iti aminteste?
  • Cum ai vrea sa fie relatia cu el?
  • Cand a fost bine cu persoana respectiva?
  • A fost vreodata bine?

De asemenea, ii poate da ocazia partenerului de LP sa isi ceara drepturile – sa tipe la cel la care ar vrea sa tipe, sa loveasca, sa impinga. Chiar si prin acest joc de rol, durerea este eliberata.

Iar la finalul timpului alocat, tot asculatorului ii vine rolul sa il ajute pe cel care a vorbit sa se deconecteze, prin intrebari legate de cu totul alte subiecte decat cele referitoare la durere, intrebari banale precum ce numar porti la pantofi sau unde mergi la coafor.

Sa stiti ca e mai greu decat pare. Si atunci cand vorbesti. Si atunci cand asculti.

Cand vorbesti, nu stii cu ce sa incepi. Te pierzi in ganduri, in dureri. Ti se pare ca nu ajungi nicaieri. Plangi si/sau razi necontrolat. Treci de la faza in care te intrebi daca mai ai mult timp, ca nu stii ce sa mai spui, la faza in care timpul tocmai s-a terminat si tu tocmai erai in miezul problemei.

Cand asculti, mai ales daca esti la inceput, lupti mult cu tine sa te abtii, sa nu iti dai cu parerea, sa nu dai sfaturi, sa nu te arunci cu experiente personale legate de durere. Si mai ales sa nu plangi la randul tau. Pentru ca, deh, suntem oameni, si chiar daca teoretic in LP nu trebuie sa te incarci cu durerile celuialti si nu trebuie sa te manifesti, iti este imposibil sa nu rezonezi cu omul din fata ta, sa nu te regasesti in durerile lui si deci sa nu reactionezi.

Cu timpul, spune Otilia, intalnirile de LP devin mai usoare si de o parte si de alta. Inca nu pot spune dupa cat timp. Dar pot spune ca prima experienta de acest gen este ceva cu adevarat special, sentimentele pe care le traiesti in timpul LP-ului si dupa sunt greu de descris in cuvinte. O intalnire nu rezolva totul si, cum spune si Otilia, durerea nu pleaca niciodata din noi 100%, mai ales daca ele vin din trecut, dar sunt mai usor de dus si nu isi mai pun amprenta pe intreg prezentul.

Pot doar sa sper ca fiecare dintre noi va gasi un partener de LP, chiar daca nu va fi exact ca la carte, dar care sa ofere sansa unei vindecari.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook5k
Facebook