Parenting

Cartile pentru copii cu multe imagini dauneaza grav … vocabularului si imaginatiei?

By  | 

Va amintiti cum erau cartile din copilaria noastra? Cele mai multe aveau doar text. Iar daca gaseai o carte cu imagini, acestea erau doar schite, la distanta de cateva pagini.

Astazi, cartile pentru copii sunt total diferite. Frumos colorate cu multe imagini – pagini intregi cu imagini – ca uneori nici nu mai ai nevoie de textul povestii, e suficient sa descrii imaginile.

Imaginile acestea ii atrag foarte mult pe copii, multi dintre ei isi conving parintii sa le cumpere o carte sau alta datorita imaginilor, dar mie mi se pare ca le si dauneaza.

Robert nu a adormit niciodata la povestile de seara. Nici cand era mic. Pe el povestile pe care i le citeam seara mai degraba ii dadeau energie, decat sa il adoarma. Iar energia aceasta era vizibila nu doar in interesul pentru firul povestii, cat mai ales pentru imaginile din carte.

De multe ori ne trezeam ca ii raspund la intrebari despre imaginile pe care le vedea in loc sa continui povestea si imi amintesc ca au fost si momente in care i-am spus chiar “ai rabdare sa citim mai departe” sau “hai sa vedem cum continua povestea si apoi analizam si imaginile”.

– Mami, cum poti sa citesti cartea aceea, fara nicio poza?, m-a intrebat la un moment dat, cand era mai mic, vazandu-ma citind o carte “pentru oameni mari”.

Cand i-am povestit cum erau cartile mele, din copilarie, si i-am scos din biblioteca o carte cu basme, de pe vremea mea, a ramas uimit. Desi avea cartea in fata, ii era aproape imposibil de inteles ca se poate si asa, ca exista povesti fara imagini.

Din fericire, am descoperit si carti cu mai putine imagini (un exemplu, aici). La inceput, avea tendinta sa caute cu privirea paginile pe care le citeam pentru a descoperi imaginile. “Stai linistit, nu are poze. Acum doar citim si urmarim povestea”, i-am spus. Si acum s-a mai obisnuit. Intrebarile de azi sunt mai mult despre dialogul personajelor sau despre semnificatia unor cuvinte folosite in poveste. Iar eu cred ca este mai benefic asa pentru dezvoltarea lui, atat din perspectiva vocabularului, dar si a imaginatiei. Pentru ca, fara imagini foarte descriptive si detaliate, trebuie sa isi foloseasca propria imaginatie ca sa vada cu ochii mintii actiunea din poveste.

“Mie mi se pare ca toate cartile astea frumos colorate le fac mai mult rau copiilor”, ii spuneam unei prietene zilele trecute, spunandu-mi totodata ca poate am eu o problema, cand curentul in domeniu este in mod evident altul.

Am descoperit recent insa ca nu sunt singura nebuna. Ca si altii si-au pus problema asta, a cartilor cu prea multe imagini. Si am citit ca un studiu britanic comparativ  a aratat ca acei copii carora li s-au citit povesti cu o singura imagine au invatat de doua ori mai multe cuvinte decat cei carora li s-au citit povesti cu mai multe imagini.

Stiu, veti spune: iar cercetatorii britanici. Dar ganditi-va si la rezolvarea problemelor la matematica, spre exemplu. De ce multi copii se sperie de Gazeta Matematica.

Acum, ca Robert e la scoala, am intrat si noi in contact cu faimoasa Gazeta – oprindu-ne doar la nivelul de clasa pregatitoare, cel mult clasa I. Problemele sunt absolut banale. Doar ca enuntul este aparent greu de descifrat. Si nu neaparat ca e alambicat formulat (desi stiu si astfel de cazuri, la nivelul claselor mai mari). Diferenta vine din faptul ca manualele si caietele de clasa pregatitoare si clasa I sunt colorate, enuturile problemelor sunt mai degraba intuitive, pe baza unor imagini. Iar copiii se obisnuiesc sa ghiceasca care este cerinta problemei din imaginile respective. Bun, are si treaba asta rolul ei in dezvoltarea inuitiei. Dar intelegerea unui text si capacitate de repovestire (care se cere spre exemplu mai tarziu, inclusiv la Testele Nationale sau Bacalaureat) sunt eliminate aproape in totalitate prin aceste exercitii cu poze si desene. Si normal ca, in fata Gazetei, care are majoritatea problemelor doar cu enunt-text, lucrurile se complica. Trebuie sa iti imaginezi tu (sa vezi cu ochii mintii) cum din cele 9 randunele de pe ramura pleaca 2 si deci cate mai raman?

Personal m-am bucurat cand, de la scoala, Robert a primit o carte cu povesti scurte – pentru exersatul cititului – dar mai ales cu foarte foarte putine imagini. Mai ales cand copiii invata sa citeasca mi se pare si mai important ca imaginile sa fie cat mai putine, mai schitate, daca nu chiar deloc. Pentru ca, inevitabil, in munca celui mic de a urmari textul pe pagina, privirea ii va fugi instantaneu spre poza colorata, daca aceasta exista si mai si ocupa o pagina intreaga.

Stiu ca nu pot sa ma pun contra curentului. Si stiu ca e minunat ca piata de carte, inclusiv cea pentru copii, este in crestere. Si ma bucur cand vad copii care se roaga de parinti sa le cumpere carti. Dar cred ca este important totodata sa le oferim copiilor povesti si carti care nu doar sa le stimuleze perceptiile, ci si imaginatia, vocabularul, curiozitatea de a descoperi firul povestii si de a reprezenta prin desen sau propriile cuvinte personajele sau locurile dintr-o poveste.

4 Comments

  1. Elena Munteanu

    July 7, 2017 at 7:19 am

    Acum, depinde si pentru ce categorie de varsta te referi. Eu am ajuns abia la 3a6l si nu am simtit ca i-ar fi pus vreo frana in dezvoltarea…
    Vorbeste muuuult, scoate niste cuvinte si expresii de nu stim cum de le cunoaste (le foloseste corect in diverse contexte) – apoi ne aducem aminte de nu-stiu-ce-text din nu-stiu-ce-carte. In plus, ii place sa “citeasca” singur de mult – da paginile si povesteste imaginile.
    Are si carti fara text, doar cu imagini – isi creeaza singur povesti si ni le explica.
    Recent a inceput sa faca jocuri de rol (singur, imitand diverse personaje din jucariile lui si purtand conversatii savuroase) si ne-a uimit cu imaginatia pe care o are, inventand diverse situatii. :)

    • iulianaroca

      July 7, 2017 at 9:56 am

      Super! Ce-mi plac si mie jocurile de rol! Recunosc ca nici eu acum 4 ani, cand avea copilul meu 3 ani, nu aveam astfel de ganduri :) Dar cumva partea asta cu multe imagini care uneori parca inlocuiesc texte de descrieri, spre exemplu, ma duce cu gandul la cei care prefera filmul in locul cartii :)

  2. Bianca Timșa

    July 8, 2017 at 5:26 am

    Să știi că asta am descoperit când copilul meu era mic – acum are 18 ani. De aceea am și decis să scriu cărți fără imagini. Iar dacă au o imagine am vrut să fie cât mai simplă, eventual ca să poată fi colorată de copil când e cu mama într-o vizită și mama are discuții cu ceilalți.
    Mi-a ieșit, în sensul că mamele mi-au scris – copiii și-au imaginat lumea lor, au colorat lumea lor, dacă erau foarte colorate, nu știu dacă-și mai puneau mintea la contribuție să scormonească ceea ce e în inima lor cu privire la imaginile respective.
    În plus, dar e personală părerea asta, cărțile cu imagini color sunt foarte scumpe – știu și de pe piață, dar și din discuțiile pentru publicare, iar eu consider că la cărțile pentru copii trebuie să ajungă toată lumea, orice om, indiferent de banii pe care îi are, deci trebuie ținute la un preț cât mai mic.
    Cele pentru oameni mari n-au decât să fie scumpe, important e să fie deja formați cu educația elementară: citit, imaginație, creativitate… Astea nu le pot lua decât din povești… nu colorate și nu scumpe.

    • iulianaroca

      July 10, 2017 at 9:02 am

      Nici nu stii cat ma bucura feedback-ul tau. Exact asa simt si eu. Si sa stii ca am vazut si eu situatii cu copii care se rugau de parinti sa le cumpere carti, iar parintii respectivi chiar nu si permiteau sa dea peste 30 de lei pe o carte, desi era evident ca si-ar fi dorit. Ti se rupe sufletul! Multumesc inca o data pentru feedback!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook4k
Facebook