Ganduri. Amintiri

Ce egalitate? Ce cultura sau educatie? Nu mai bine povesti doar pentru fete si jucarii doar pentru baieti?

By  | 

N-a trecut nici macar o luna de la saptamana cu trei evenimente pe zi despre egalitatea de sanse. Stiu in fiecare an ca toata valtoarea aceea tine, ca orice minune, trei zile. Apoi se uita totul ca si cum n-ar fi existat.

Cumva ma mint de fiecare data ca lumea, societatea, omenirea a progresat. Ca nu mai suntem in secolul saispe.

Ne uitam peste gard spre Occident. Cautam modele de cultura, educatie si civilizatie. Ne batem cu pumnii in piept ca ne crestem copiii intr-o lume mai buna. Aratam cu degetul si-i blamam pe cei care eticheteaza in stanga si-n dreapta, oricat de neinsemnat. Citim carti si scriem texte despre cum sa crestem fete puternice si independente si baieti deschisi la minte si suflet.

Vorbe! Toate sunt vorbe care dau bine la public. Pentru ca, uite, ca uneori realitatea te izbeste cand si de unde te astepti mai putin.

Cum, mai, tu institutie de cultura si educatie – cu target fix copiii – sa bati toba in jurul unei povesti ca e doar pentru fete, doar pentru ca personajul principal este o fata?

Cand un copil ii spune unui baietel sa nu mai cante un anumit cantec pentru ca “e de fete”, doar pentru ca e cantat de o fata si e coloana sonora a unui desen animat cu printese, zici ca e copil, ca nu stie, ca nu i-a explicat nimeni, si – pentru ca nu poti sa taci – ii explici ca muzica e universala.

Cand un alt copil ii spune unei colege de gradinita ca e ca un baiat, pentru ca joaca fotbal si face karate, iti spui ca e cazul sa intervi si sa ii prezinti copilului respectiv toate sporturile pe care astazi le practica si femeile, aceleasi cu ale barbatilor.

Cand un alt copil ii spune unui baiat din fata blocului ca e ca o fetita, doar pentru ca nu e tuns periuta si are un tricou portocaliu, te apuci sa povestesti schimbarile petrecute de-a lungul istoriei in materie de port traditional si libertate de exprimare inclusiv prin haine si coafuri.

Sunt copii si toate aceste momente sunt oportunitati de invatare.

Dar cand cei mai sunt cei care impart catalogari, cand o jucarie este pentru baieti doar pentru ca e o masina (de parca nu exista femei soferi sau chiar conducatori de afaceri cu masini), cand o poveste este pentru fete doar pentru ca personajul principal este o printesa, este doar o trezire la realitate. La realitatea de care nu o sa ne vindecam probabil niciodata, oricate articole progresiste am scrie sau citi noi.

Copiii cresc in lumea in care ii crestem noi, aia reala, nu asternuta pe hartie sau pe ecranul calculatorului, cu expresii frumoase.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook