Cel mai frumos cadou

Iar cadouri! Un chin!

Sa oferi un cadou inseamna sa faci o bucurie. Dar sa gasesti cadoul potrivit poate fi, intr-adevar, uneori, un adevarat chin. Depinde cum privesti lucrurile.

Cautarea in sine poate fi de durata si anevoioasa. Nu stii ce sa iei, nu gasesti ce i-ar placea aniversatului, nu stii de ce are nevoie, nu stii nici tu ce vrei sa oferi, nu ar putea ajunge produsul comandat la timp.

Chiar si asa, zambetul de pe chipul celui care primeste cadoul ar trebui sa stearga orice urma de oboseala sau chin. Bucuria din ochii celui surprins de cadou merita tot efortul!

Va spun eu, care am avut sansa unor cadouri surpriza demne de un film si n-am uitat nici azi emotia, bucuria, lacrimile de fericire!

Mai bine va povestesc.

“Bine ai venit acasa, Robert”

Primul care imi vine in minte acum s-a intamplat asa. Era sambata spre pranz. Tocmai fusesem externata din maternitate, impreuna cu puiul de om. Ma miscam ceva mai bine, desi nu eram complet refacuta. Nu stiam cum ne vom descurca acasa, singuri, fara medici si asistente, fara buton de urgenta la capatul patului. Si oricum, era prima zi cand urma sa trecem pragul casei in formula completa. Asa ca emotiile pe care le simteam, cred ca sunt de la sine intelese.

Apoi sotul meu a deschis usa.

Si in fata mi-a aparut un noi de ghirlanda din baloane pe care scria “Bine ai venit acasa, Robert”.

Am inceput sa tremur. N-am avut nici cea mai vaga idee. M-am bucurat atat de mult…

Iar cand am ajuns in dormitorul copilului si l-am vazut si pe acela decorat cu baloane si mesaje de la prieteni, n-am mai rezistat si am izbucnit in plans.

Clar n-am cum sa uit prima zi cu bebe acasa!

E drept ca in aceeasi zi am lasat copilul singur acasa cu cei pe care avea sa si-i aleaga singur ca nasi, in timp ce noi, parintii, am fugit la un targ de profil… dar asta-i alta poveste

Reclama “La multi ani”

Cel mai tare cadou primit ever s-a intamplat undeva putin dupa o luna de la nasterea lui Robert.

Urma sa fie ziua mea. Nu aveam planuri, nu prea aveam chef de planuri. Si sotul meu a propus ca weekend dinainte sa tragem o fuga pana la munte. Ok, fie! Plecam dimineata, stam putin la aer curat si seara ne intoarcem inapoi.

Aveam sa plecam singuri. Nici unul dintre prietenii nostri nu era disponibil sa ne insoteasca.

Plecam dimineata si, cand ajungem in zona Pietei Presei Libere, sotul meu zice: “Facem stanga. Trebuie sa bag benzina si avem contract cu o benzinarie de aici”.

Nu mi-am batut capul. El stia mai bine.

Si la un moment dat, imediat dupa Casa Presei, sotul meu zice: “Ia uite ce reclama au astia” si imi indica podul din fata.

Cand ridic privirea, pe masura ca inaintam incet, citesc: “La multi ani, Iulia! Robert, Victor si prietenii TE IUBESC!” Iar pe pod, prietenii nostrii, facandu-mi cu mana.

Am oprit pe dreapta si eu deja plangeam.

Mi-am imbratisat, in lacrimi, prietenii. Si mi-a parut tare rau ca trebuia sa ne despartim totusi, pentru ca noi mergeam la munte si ei nu puteau veni cu noi. Dar eram deja super-mega emotionata si fericita. Habar n-aveam ca surpriza nu se incheiase aici.

Am trecut de Baneasa si undeva prin Otopeni, pe DN1, oricum, la un moment dat aud in spatele nostru claxoane.

“Ce-are, frate, ala? Chiar n-are loc?”, mi-am spus in gand.

Si masina zgomotoasa ne depaseste prin stanga cu claxonul apasat.

Iar cand ajunge in fata noastra, in spate, avea atarnat un mesaj: “Happy birthday”. Si atunci recunosc: Sunt prietenii nostrii! Si merg cu noi la munte!… Inca o portie de plans.

Iar la munte, urmeaza si tortul surpriza si un caiet cu mesaje atat de calde de la aceeasi prieteni…

Nu mai are sens sa spun ca a fost cea mai tare aniversare din viata mea, nu?

Surprize de peste hotare

Un al cadou surpriza de ziua mea a fost un zbor cu un avion usor. Imi doream chestia asta, dar nu m-as fi gandit niciodata ca o iesire la o plimbare in parc, intr-o zi de weekend, cu sotul si copilul, poate ajunge in punctul in care sa plutesc deasupra Capitalei. De vis!

Iar cea mai recenta surpriza a fost acum vreo doi ani, o surpriza in avans pentru ziua mea.

Prietena mea cea mai buna nu mai locuieste in Romania, asa ca ne vedem o data, de doua ori pe an.

Imi este mereu dor de ea si chiar daca vorbim online sau telefonic, nu e acelasi lucru ca atunci cand poti sa strangi in brate un suflet drag.

Intr-o zi, cu vreo doua saptamani inainte de ziua mea, ma gandeam ca o sa fie trist de ziua mea, ca nu o sa fim impreuna. N-am banuit atunci ca acel gand era de fapt un nspelea simt…

Seara, sotul ma invitase in oras, sa mergem la un restaurant. Asa, fara niciun motiv.

Cand am ajuns la locul cu pricina, sotul imi spune: “Stai ca nu stiu pe ce nume e rezervarea. Sun acum”. Eram la modul: “Pe bune? Cine naiba a facut rezervarea pentru noi doi?”

Ma intorc insa si dupa cateva secunde apare chiar prietena mea. Un fel de surprize-surprize, care s-a lasat cu o alta serie de lacrimi de fericire – am povestit pe larg momentul, a doua zi dupa ce s-a petrecut.

Idei de cadouri de neuitat

Sa va mai dau cateva idei de cadouri-surpriza. Sunt cadouri pe care le-am oferit (singura sau in gasca) si garantez ca aniversatul se va bucura.

• Varianta de surpriza la iesirea din maternitate, upgradata, de sarbatori – cu tot cu brad de Craciun, impodobit bradul, decorat casa de sarbatori, decorat camera copilului, jucarii de plus pentru copil
• Asteptat acasa, intr-o seara de zi lucratoare, cu toata gasca de prieteni, si un urs imens de plus, un sarbatorit intarziat care avea planuri de weekend, deci nici cea mai vaga banuiala de surpriza
• Mers cu sotul la aniversarea unui prieten si surprins sotul ca era si el sarbatorit in avans cu un cadou – o aruncare cu parasuta.
• Trimis aniversatului un buchet de flori prin curier, care curier ii spune aniversatului sa se uite pe geamul biroului. Ca sa vada in parcarea cladirii o gasca de nebuni imbracati toti in Mos Craciun, urandu-i la multi ani.
• Surprins aniversatul cu tricouri personalizate care, alaturate, compun un mesaj pentru el. Poate fi si ceva haios, de genul “Noi prieteneii (inca) te mai iubim asa cum esti”
• Secret Santa pentru cineva pe care nu il cunosti personal (sau foarte putin) si totusi nu vrei sa ii faci un cadou impersonal – solutia: intri pe contul de Facebook a omului, salvezi ce poze gasesti cu el, cu familia lui, de-acolo si ii faci un calendar pentru anul urmator cu fiecare luna avand o poza de-a lui.

Noi i-am facut chiar si copilului o surpriza de ziua lui. Anul trecut, avea planificata excursie cu clasa a doua zi dupa ziua lui. Ii explicasem ca, din aceasta cauza, nu vom avea cum sa-i facem petrecere de ziua lui si copilul era ok. Doar ca noi, am aranjat, sa venim cu masina in urma autocarului, fara ca baiatul sa stie ceva, si dupa masa de pranz din timpul excursiei sa venim cu baloane, coifuri, suflatori, sucuri si briose personalizate, surpriza aniversara pentru copil. Si chiar daca n-au fost cadouri, copilul a fost mega-incantat ca i-a avut alaturi pe toti colegii lui la prima lui aniversare de scolar.

Eu cred ca un cadou se ofera intai cu sufletul si apoi cu investitia materiala si/sau de timp.

Si cred ca sunt mai multe sanse sa fie retinut un cadou facut cu suflet, personalizat, cu gandul la ce si-ar dori si i-ar placea aniversatului – si nu ce ti-ar placea tie. Sau oare asta e o chestie specifica femeilor? De lesina mamele la orice martisor facut de copil care e aparent doar un biletel cu “te iubesc, mami”…

Voi ce cadou special va aminti? Primit sau oferit…

PS: Acest text a fost scris in urma participarii la un workshop diferit: “Arta oferirii cadourilor” cu Cristina Turnagiu Dragna. Aici am aflat, spre exemplu, ca florile nu sunt cadouri, ci atentii si ca florile nu se miros cand se primesc, dar cadourile se desfac dupa ce sunt primite si sunt intotdeauna intampinate cu “Multumesc mult! E minunat!”, in niciun caz cu “Vai, nu trebuia!” sau “Alta culoare nu aveau?” Va recomand acest workshop daca vreti sa aflati care este conduita potrivita cand vine vorba de cadouri, in diferite contexte, ce trebuie sa contina un “save my day kit” in materie de ambalare cadouri si daca sunteti in cautare si de alte idei de cadouri de neuitat.