Parenting

Cinci prieteni fermieri la Boomerang

By  | 

– Mami, putem sa luam un pui de rata?

– Si ce sa facem cu el? Unde il putem creste in apartament?

– In cada!

– Si dupa ce se face mare, ce facem?

– Nu stiu! Dar e asa frumos cand e boboc…

Aceasta conversatie s-a repetat de mai multe ori in copilaria mea. Nu am crescut niciodata un boboc de rata in cada apartamentului nostru mic, de la parter. Dar am avut, mult mai tarziu, cand eram deja la liceu, un papagal. Mi-l doream de mult. Mama insa nu era incantata de idee. O iarna naprasnica i-a schimbat parerea.

Dupa un viscol care ne-a blocat usa de la bloc cu un ditamai muntele de zapada, o vrabie a ramas inchis in scara blocului, infrigurata si probabil usor ranita. Tata a luat-o in casa. I-am dat sa manance si am lasat-o libera sa zboare in balcon si bucatarie. Cateva zile a locuit la noi. Zile in care, in fiecare dimineata, o alta vrabie venea la geam si ciripea. Cred ca erau parteneri si vrabia de-afara stia ca perechea ei este la noi in casa. Cand vrabia din casa noastra a prins puteri, iar vremea de afara s-a indreptat, i-am dat drumul. Alte cateva zile bune, in fiecare dimineata ne-au ciripit la geam doua vrabii. Si acum cred ca era vrabia ingrijita de noi si perechea ei, care ne multumea.

Papagalul a fost cadoul meu. Dar cum eu eram la liceu si veneam acasa o data pe luna, era mai degraba papagalul parintilor mei. Sau, mai bine spus, al mamei. Pentru ca s-a nimerit ca, la scurt timp dupa ce papagalul a devenit membru al familiei noastre, tata a fost internat in spital una-doua saptamani. Asa ca mama a ramas acasa cu puiul de papagal. Singurul cu care vorbea in fiecare zi, cand se intorcea de la munca.

Papagalul era liber. Avea colivie, dar nu tineam niciodata portita coliviei inchisa. Asa ca Jo-Jo, cum ii spuneam, era liber sa intre si sa iasa cand voia. In colivie gasea mancare si apa, dar toata casa era a lui. Iar preferata lui era mama. Si tot ascultand-o, Jo-Jo a inceput sa vorbeasca, sa repete cuvintele mamei, pe care le punea foarte bine in context.

Cand auzea o usa deschizandu-se intreba: „Cine-i acolo? Jo-Jo? Ce face puiul mic?”.

Venea pe umarul tau si iti spunea ca te iubeste. Ba chiar te ciupea usor pe buze, sa-ti arate ca nu glumeste :)

Avea un animal de plus preferat. Un urs cu fiecare membru colorat diferit. Pe care il ciupea de nasuc si ii spunea ca il iubeste. Eu aveam si un hipopotam colorat identic. Si uneori, ii ascundeam ursuletul si ii dadea la schimb hipopotamul. De fiecare data, impingea hipopotamul cu capul pana il darama si apoi se uita fix la tine si te ciripea parca certandu-te ca nu-i dai ursuletul. Pe care, imediat, ce il primea, incepea sa il pupe si sa ii spuna ca-l iubeste.

Se tinea dupa noi, prin casa, ca un catelus. Iar cand mama statea intinsa in pat si se uita la televizor, se aseza pe pieptul ei, se lasa incet pe burtica si statea nemiscat pana se ridica mama.

Intr-o zi, a cazut intr-o tigaie cu ulei uitata pe aragaz. Am tras ceva cu el atunci. L-am spalat cu sampon, l-am dat de nenumarate ori cu pudra de talc sa-i absoarba uleiul de pe pene si intr-un final s-a facut bine. Si a redevenit papagalul jucaus.

Altadata, intr-o seara tarzie, tata s-a dus la ghena sa duca gunoiul. Si, cum nu vede cu ochiul drept, nu si-a dat seama ca Jo-Jo era cocotat pe umarul sau drept. Din fericire nu s-a clintit de-acolo pana cand tata nu a revenit in casa.

Cand povesteam cuiva ca papagalul nostru vorbeste, nu ne credea nimeni. Era doar un perus. Pana cand il vedeau, il auzeau si se minunau.

Eram la facultate cand, intr-o noapte, Jo-Jo a avut chef de duca si s-a lovit mortal.

De-atunci am ramas cu aceste sentimente mixte. Imi plac la nebunie papagalii, dar nu stiu daca eu sau parintii mei am mai rezista unei alte pierderi.

A fost intr-adevar membru al familiei noastre. L-am iubit si ne-a iubit la fel. Si inca ne este dor de el.

Asa ca am o sensibilitate aparte cand vad filme cu animale. Va amintiti de papagalul Paulie? Ca sa nu mai vorbim de Lassie :)

Dar altceva voiam sa va spun de fapt. La Boomerang incepe un nou serial pentru copii, ale carui personaje principale sunt cinci animale.

„Cei cinci prieteni fermieri” incepe duminica, 24 iunie, si este o comedie hazlie, in care un cacadu pe nume MC Digga se rataceste si aterizeaza in hambarul in care locuiesc catelul Paco, iepurasii Kimi si Loona si magarusul Sören.

Noul coleg  de „camera” are de depanat o multime de povesti incredibile de prin calatoriile lui in jurul lumii. MC Digga e nedespartit de smartphone-ul lui, pe care le arata prietenilor sai videoclipuri haioase.

Anke Greifeneder, Senior Executive Producer, Turner Broadcasting System Germania, a vorbit despre solutia tehnica care a dat nastere acestui serial. „Productia distreaza audienta cu aventuri colorate si interesante. Consideram ca este important ca dialogul animalelor sa fie autentic si viu si am realizat acest efect prin tehnica morphing, adica prin animarea miscarii animalelor”.

„Cei cinci prieteni fermieri” poate fi urmarit in fiecare sambata si duminica, de la 13.40, la Boomerang.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook