Copii frumosi

In aceasta lume, in care auzim de prea multe ori “tinerii din ziua de azi” sau “copiii de azi nu sunt ca noi”, in aceasta lume incruntata si inraita, exista niste copii foarte foarte frumosi.

Si nu ma refer la inaltime, frizura sau culoarea ochilor. Ci la sufletul lor.

Am fost astazi martora unei scene care pe mine m-a incarcat cu energi pozitiva.

In metrou, dimineata, aglomerat ca de obicei. Urca o doamna cu un copil mic, sa fi avut putin peste un an. Genul acela de copil care a invatat recent sa mearga si crede ca poate cuceri varfuri muntoase si care leaga niste sunete intelese in general doar de mama, dar asta nu il impiedica sa arate in stanga si-n dreapta si sa puna zeci de intrebari.

Toate scaunele ocupate. Cum altfel la prima ora?!

Pe un scaun, un pusti de clasa a IV-a sau, hai sa zicem a V-a, presupunand ca merge la o scoala unde clasele gimnaziale au program tot dimineata.

In toata inghesuiala aceea, pustiul, imbracat in trening si cu adidasi (ori avea ora de educatie fizica in program, ori mergea la o scoala cu profil sportiv) se ridica sa o trage de maneca pe doamna cu copilul mic.

“Poftiti, luati loc aici! Sau poate vrea cel mic”.

Cel mic abia astepta

Recunosc ca eu am crezut initual ca pustiul s-a ridicat pentru ca oricum trebuia sa coboare. Aveam sa descopar ca m-am inselat.

Habar n-am daca pustiul avea un frate mai mic si stia cum sta treaba cu puiutii. Imi place sa cred ca, indiferent, bunatatea a primat.

Eu am vazut frumusetea si puritatea sufletului, gandul bun si altruismul curat.

Sa ne uitam mai des la copiii astia frumosi! Merita!