Parenting

Copii in bol de sticla cu alimente ”sanatoase”

By  | 

* Publicat in smartandhappychild.ro

Am observat ca ne plac foarte mult extremele. A facut un copil febra sau alte reactii adverse de la un vaccin, gata, nimeni nu trebuie sa isi mai vaccineze copilul pentru ca sunt toti niste cobai si ii omoara pe toti. Sau, dimpotriva, s-a imbolnavit un copil care nu era vaccinat, e clar, parintii care nu isi vaccineaza copilul sunt niste nenorociti.

Cel mai mult imi plac mie, insa, extremele cu privire la alimentatie, in special alimentatia copilului.

Inteleg grija si interesul pentru hrana sanatoasa, mai ales ca in ultima vreme au tot aparut dezvaluiri despre ce contin in realitate anumite alimente. Cred totusi ca ar trebui sa nu uitam ca traim in aceasta realitate, nu intr-o realitate paralela, construita dupa propriile dorinte, si ca – inevitabil – si copiii nostri la fel.

Sunt de acord sa nu le dam copiilor chiar tot ce le iese in cale, sa facem o selectie, si stiu ca pâna la o anumita vârsta au mult mai multe produse interzise, decât permise. Dar cred si sper ca nu ne imaginam ca ii vom pune intr-o bula sau bol de sticla inainte de a le da drumul in lume. Sau ca ii tinem acasa, sub atenta supraveghere, pâna ajung la vârsta pensionarii.

Mai devreme sau mai târziu (sper ca nu prea târziu), copiii acestia vor intra intr-o colectivitate unde, cel mai probabil, multora dintre copii le-au fost sparte deja bolurile de sticla in care au fost tinuti pâna la 1, 2 sau, hai sa zicem, 3 ani.

Incredibil sau nu, la gradinita – si nu ma refer doar la gradinitele de stat – copiilor li se da la micul dejun muschi tiganesc, sunca de Praga sau cereale cu lapte, care cereale nu sunt integrale si nici laptele nu este proaspat muls de la vaca.

La gradinita, copiii isi serbeaza ziua de nastere. Daca nu aduc tort la gradinita – desi cam aceasta este practica, situatie in care tortul nu este facut in casa, pentru ca nu au voie cu astfel de tort in gradinita, pentru ca nu are certificat de calitate, cei aniversati isi invita colegii la un loc de joaca. Sper din suflet ca suntem suficient de echilibrati incât sa nu le interzicem copiilor sa mearga la aniversarea unui coleg pe motiv ca acolo manânca tort de la cofetarie.

Este adevarat ca, in copilaria noastra, aniversarile erau acasa si, prin urmare, mai tot ce se servea era facut in casa. Dar sa nu uitam ca mâncam o savarina si la cofetarie.

Nici eu nu i-am dat copilului meu pâna pe la doi ani ciocolata sau alte dulciuri din supermarket, spre exemplu. Sucuri acidulate n-a gustat nici pâna acum. In realitate insa nu ii interzic nimic acum, la cei 5 ani, doar ii spun ca totul trebuie sa fie cu masura. Când primeste un ou Kinder este in extaz, dar numai pentru jucarie, ciocolata o imparte in stânga si-n dreapta sau zace pe masa. Iar când mergem la o aniversare, e primul care striga ”vine tortuuuuul”. Dar stau linistita pentru ca stiu ca, nefiind obisnuit cu dulciurile, foarte rar i se intâmpla sa manânce o jumatate de felie. Si daca are prea multa ciocolata, trebuie sa ma astept ca in cel mult 10 secunde sa aduca farfuria plina inapoi. Daca se intâmpla totusi sa manânce, foarte bine, nu e ca si cum ar mânca in fiecare zi si inca n-am auzit pe nimeni sa fi murit de la o amandina.

Si stiti, sper, ca ai nostri copii nu ramân mici. Ca merg la scoala, unde vor mânca chips-uri de la colegul de banca. Ca vor merge in excursii, unde nu le veti putea face doar sanvisuri cu pate de casa si ardei gras proaspat. (Sau, nu ii lasati sa mearga singuri sau deloc?) Ca poate nu vor face liceul in orasul natal. Si poate vor merge la facultate in alt oras. (Nici cei din Bucuresti nu ar trebui sa isi faca vise ca isi vor tine copiii din scurt la infinit, cine stie prin ce colturi de lume ii va purta viata). Poate vor sta intr-un internat si vor mânca slanina, mezeluri si fasole din conserva cu colegii de camera. Dincolo de faptul ca studentii mai merg si prin baruri si nu stiu cât de ”sanatoasa” este servirea acolo.

Stiu, veti spune: Da, dar atunci sunt mari! Perfect adevarat. Dar daca pâna când vor fi mari, vor fi tinuti intr-un bol de sticla, cum credeti ca vor reactiona când vor iesi de sub bol si se vor lovi de lumea reala, cum credeti ca se va adapta organismul lor la alimente pe care nu le-a gustat niciodata?

Nu mai vorbim de ingredientele pe care le folosim pentru preparatele ”sanatoase” facute in casa. Cât de ”pompate” sunt legumele, cât de procesat este zaharul, cât de ”unt” este untul tartinabil sau cât de ”stresate” sunt ouale. Si nu toata lumea are curte pe balcon sa puna rasaduri si sa creasca un pui.

Mai aveam eu o prietena care, cu mai muti ani in urma, când bugetul meu nu acoperea o cutie de unt, ma apostrofa ca manânc margarina. Dar ea fuma un pachet de tigari pe zi.

Si mai stiu pe cineva care si acum nu cumpara fructe si legume din supermarket, doar din piata, de la ”tarani”, dar crenvurstii nu strica niciodata la micul dejun.

Asa cum stiu si adepti ai produselor bio. Totul trebuie sa fie bio. Mai putin dropsurile sau fructele confiate (care sunt fructe uscate imbibate cu glucoza sau zahar, numai bune pentru cresterea glicemiei). Si sucurile neacidulate din fructe. Da, din alea 5% suc de fructe din piure de fructe. Pe principiul ”atentie! poate contine urme de fructe”.

Imi amintesc de vizita in Anglia, unde in orasele mici m-am impiedicat de zeci de magazine Bio, toate mai mereu aglomerate. Dar daca ma uitam in jur, in special la femei si copii, la rotunjimile lor… Probabil ca nici la ei dropsurile sau mâncarea de la fast-food nu era Bio…

Si trebuie sa va marturisesc ca am fost si eu la o aniversare cu mâncare sanatoasa. Mai putin tortul, care fusese adus de la alt furnizor. Copiii au primit un piure de cartofi cu lapte de soia, niste chiftelute cica din piept de curcan (dar carnea mirosea si avea aspect de ton din conserva) facute la cuptor si salata de varza. Niciun copil n-a mâncat chiftelutele (nici macar sarbatoritul, care se presupune ca era adeptul curentului), câtiva au mâncat cam un sfert din piure si mai toti au mâncat salata de varza – cred ca de foame. Parintii au primit un soi de humus, nu foarte reusit insa, si o salata de ton cu porumb fara gust. Dupa trei ore de petrecere, am plecat lihniti. Am oprit la primul colt si am luat niste covrigi, pentru ca nu mai rezistam pâna acasa de foame.

Eu cred ca mâncarea aceasta ”sanatoasa” trebuie facuta cu multa pricepere ca sa fie si gustoasa. Dar chiar si asa, aveti convingerea ca al vostru copil va fi mai câstigat daca nu va pune gura pe nimic nesanatos pâna la majorat si apoi va trebui sa intre brusc in rândul lumii decât acel copil care a fost crescut mai mult din supermarket si s-a adaptat treptat?

2 Comments

  1. alex

    August 14, 2017 at 7:58 pm

    vai cu ce iti pierzi timpul….trebuia sa va serveasca cu covrigi calzi la petrecere si cred ca nu mai comentai…fiecare isi creste copilul cum crede iuliana draga…in loc sa te joci cu copilul stai scrii ce fac alti parinti…stim si noi sa analizam…iti pierzi timpul care e pretios

    • iulianaroca

      August 16, 2017 at 9:37 pm

      Eu as fi acceptat si niste lipie cu humus, sa stii! Cred ca si tortul cu martipan si ciocolata ar fi alunecat mai bine 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook4k
Facebook