Evenimente

Copiii mananca cu capul. Despre nutritia copilului mic

By  | 

De fapt, nu doar ei. Si noi, adultii, mancam tot cu capul. Doar ca noua ne permitem sa facem asta, fara sa punem intrebari, dar cand vine vorba de copii – las’ ca stim noi mai bine; si nu ne batem capul cu capul lor.

Ce vreau sa spun? Ei bine, ceea ce am aflat aseara de la Crina Coliban, in cadrul evenimentului despre nutritia copilului, marca Social Moms.

Despre Crina am mai vorbit. Si imi place sa cred ca voi, cei care treceti privirea pe randurile mele, stiti despre cine vorbest. Dar, sincer, profit de ocazia sa va recomand inca o data sa o si vedeti – in inregistrari video, dar si live. Imi veti da dreptate! Veti pleca “zen” de la o astfel de intalnire, mai ceva ca dupa un spectacol sau film de comedie. Plus ca, de la Crina afli si lucruri foarte interesante si utile.

Dar sa revenim la treaba cu mancatul cu capul. Nu cred ca va spun o noutate daca scriu aici ca mancarea trebuie sa placa privirii, trebuie sa te atraga ca sa vrei sa o incerci. Corect, nu? De cate ori nu v-ati uitat la o farfurie si ati spus “nu, nu-mi place cum arata, eu nu ma ating de asa ceva”?

Acum ca stiu ca mi-ati dat dreptate, era mai mult o intrebare retorica, vin si va intreb cum procedati in cazul copiilor. Cat de atragator e piureul de fructe/legume pe care i-l dati celui mic? Ati manca asa ceva? Si mai ales, ati manca acelasi piure de o culoare indescriptibila zi de zi, de cateva ori pe zi?

40% din digestia totala se intampla in cap. Asa spun studiile stiintifice. Au si o denumire pentru asta: “Cephalic Phase Digestive Response”. Un pic de lectie de scoala – controlul proceselor digestive este de trei tipuri: cefalic, gastric si intestinal. Controlul cefalic gestioneaza receptorii pentru vedere, miros, gust, initiaza reflexele ce produc salivatia, producerea sucului gastric si contractiile gastrice. Toate acestea sunt mediate de nervul vag.

Dar, ganditi-va, de cate ori nu ati mirosti o mancare sau nu v-ati gandit la ea si deja va “ploua in gura”, cum spunem noi. Si copiilor li se intampla la fel, sa stiti! Diferenta este ca noi suntem responsabili de indragostirea lor de mancare!

Cum facem deci sa apropiem copilul de manare, in loc doar sa ii punem o farfurie in fata si sa il cicalim sa si manance?

Crina ne-a oferit ieri cateva instrumente.

1. Diversitate

Diversitate si nu diversificare.

Spre exemplu, avem masa de fructe – care nu trebuie musai sa fie dimineata. Ce-ar fi ca masa de fructe sa nu fie egala cu un mar sau o banana, ci cu o tava de fructe foarte colorate – afine, zmeura, mango, capsuni, kiwi, banane – pe care sa o asezam in fata copilului si sa il lasam sa le manance in ce ordine vrea, cat vrea. Putem opta pentru niste frigarui de fructe. Nu ca deja le vedeti cu ochii mintii? Mie mi s-a facut pofta! Si eu mult timp am spus despre mine ca nu sunt amatoare de fructe. Da, de fructe gen – vrei un mar? – nu sunt amatoare. Dar o frigaruie multicolora as alege oricand!

La fel si cu supele sau piureurile acelea care parca au aceeasi culoare indiferent ce zici ca ai pus in ele. Iar alea verzi sunt exceptionale :) Copilul meu mult timp nu s-a atins de chestii verzi. Adevarul e ca verde la mancare nu e tocmai cea mai atracctiva culoare. Dar o supa de rosii cu un varf de lingura de smantana deasupra sau o frunza de patrunjel in mijloc si cu niste crutoane langa, cum va suna? Daca va grabiti la bucatarie sa incercati, sa-mi trimiteti si mie :)

La acelasi capitol diversitate as include si locul mesei.

“Pentru copilul mofturos, mancarea e ca sexul pentru femeile casatorite de mult timp. Iar in dormitor? Nu se poate si in alta parte?”, spune Crina, asa, cat sa priceapa tot poporul.

La urma urmei de ce la masa? De ce pe acelasi scaun? Am putea incerca un picnic in mijlocul sufrageriei! Ceva imi spune ca orice copil ar fi foarte incantat :)

2. 5 ori/zi * 3 alternative

Un copil mofturos este bine sa fie expus la mancare solida de cel putin 5 ori pe zi. Si de fiecare data sa aiba la dispozitie cel putin 3 alternative din care sa aleaga. Va dati seama? Ar fi 15 variante de mancare intr-o zi! Pai cum sa te plictisesti sau sa nu fii curios sa incerci…

Un studiu realizat in Suedia, in care mai multi copii au fost introdusi intr-o incapere in care existau toate tipurile de alimente posibile, a aratat ca micutii alegeau intr-o zi grasimi, in alta zi sau la alta masa legume cu frunze verzi, in alta zi nuci si tot asa. As zice ca fiecare copil – cu capul lui – stie cel mai bine ce sa aleaga, ce ii trebuie.

3. Superalimente

Sunt acele alimente din care mananci putin si conteaza mult, pentru ca sunt foarte bogate in vitamine si minerale.

Iar Crina ne ofera si cateva solutii alternative: in loc de orez alb putem folosi quinoa, in loc de ciorbita cu paine putem incerca supa cu chia, in loc de gris cu lapte – amarant cu lapte de susan si in loc de iaurt cu fructe – iaurt cu seminte.

Si ne-a povestit despre minunatiile care stau ascunse in amarant, quinoa, mei, grau spelta, seminte de chia si seminte de canepa, pe care ea personal le adora. Si pe care va invit sa le incercati. Eu stiu sigur ca le voi da o sansa :)

4. Orar saptamanal

Ca sa avem o mai buna evidenta a ceea ce mancam, Crina ne propune un orar cu cele sapte zile ale saptamanii si toate tipurile de alimente (carne, legume, fructe, zaharoase, fainoase etc) in care sa bifam in fiecare zi din ce categorie am consumat. Si pe la mijlocul saptamanii sa vedem ce categorii nu au fost bifate si sa incercam sa echilibram situatia pana la finalul saptamanii.

tabel

Astfel, vom putea sa asiguram organismului toate tipurile de alimente necesare si deci vitamine si minerale.

Atentie la vitamine si minerale!

Invitata in cadrul aceluiasi eveniment, Dr. Simona Carniciu, medic specialist in diabet, nutritie si boli metabolice, a facut o trecere in revista a vitaminelor hidrosolubile (C, B1, B2, B3, B5, B6, B7, B12, Acid folic) si liposolubile (A, D, E, K) si a mineralelor (Calciu, Fosfor, Magneziu, Sodiu, Potasiu, Clor, Sulf, Fier, Zinc, Cupru, Iod, Fluor, Crom, Seleniu) cu principalele lor beneficii si probleme care ne semnaleaza o carenta a acestora.

La acest capitol, cred ca e nevoie de un manual acasa, de rasfoit la nevoie, pentru ca sincer nu stiu cati pot retine toate informatiile despre atat de multe vitamine si minerale.

Ceea ce cred ca trebuie sa retinem toti, multumita si doamnei doctor, este ca daca vrem neaparat sa apelam la solutiile de suplimente, trebuie sa o facem doar la recomandarea si sub supravegherea medicului pediatru. De ce? Pai, daca le luam fara sa stim cum si cat riscam fie sa le luam degeaba – spre exemplu, vitaminele hidrosolubile se elimina foarte usor si doar o sa facem “un pipi mai scump”, fie putem sa ne facem mai mult rau – vitaminele liposolubile se acumuleaza si pot deveni toxice.

Am mai retinut ca, daca va bate gandul sa deveniti vegetarieni, sa aveti grija pentru ca vitamina B12 se gaseste in surse de origine animala si sunt doar doua surse vegetale pentru B12, respectiv drojdia nutritionala si spirulina.

Cele mai bogate in vitamina C sunt corcodusele, patrunjelul si zmeura. Deci mai lasati portocoalele din import si profitati de corcodusele autohtone, cat mai e sezon! Si daca folositi patrunjel sau zmeura in smoothie-uri, adaugati-le la final, pentru ca prin procesare termica isi pierd din proprietati.

Calciul se absoarbe mai bine nu doar in combinatie cu vitamina D, ci si cu Magneziu sau Fosfor.

Fierul este asimilat de 300 de ori mai mult daca se ia in combinatie cu vitamina C si Omega 3.

Parul uscat poate fi un semn de lipsa de vitamine liposolubile (A, D, E, K).

Chiar si obezitatea poate fi cauza de o deficienta de nutrienti. Cand are lipsa de minerale si vitamine, corpul cere sa se hraneasca. Daca alimentatia nu este suficient diversificata, apar carente de minerale si vitamine, apare suprasolicitarea de alimente, organismul se obisnuieste cu acest stil de hranire si asa apare obezitatea.

Zic deci sa mancam toti cu cap!

 

 

 

1 Comment

  1. Pingback: (Articol despre CC) "Copiii mănâncă cu capul. Despre nutriția copilului mic" - Permis de Părinte by Crina Coliban

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook