Evenimente

Copiii sunt bine asa cum sunt, noi suntem defecti

By  | 

Exista in copiii vostri toate datele sa se realizeze. Toti din sala suntem cea mai buna varianta a noastra, suntem acolo unde trebuie sa fim, sufleteste si spiritual. Copiii nostri sunt deja realizati. Nu este nimic in neregula cu ei. Noi suntem defecti.

Aceasta a fost mesajul puternic cu care eu am ramas la finalul primei parti a evenimentului organizat de Oana Moraru despre “Copiii sub 6 ani” si, as zice eu, nu numai.

In copilarie se naste totul

Fiecare dintre noi este o poveste. Totul porneste din copilarie.

Din copilarie se naste totul: felul in care invatam, felul in care invatam sa nu invatam, felul in care iubim, ne infuriem, masura in care invidiem, ajutam, modul in care cautam apreciere, nevoia de a ne conforma sau de a face pe plac celorlalti, capacitatea de a merge inainte sau de a fugi de obstacole, credinta in Dumnezeu, sentimentul propriei identitati, relatia cu celalalt, increderea, abandonul, speranta, vointa, scopul etc.

Cele mai importante intrebari se nasc si primesc raspuns in copilarie. Cu toate acestea, cand copiii le pun in cuvinte, lucrul la care se uita cand parintii formuleaza un raspuns sau altul nu sunt cuvintele, nici logica ori ratiunea lor.

In fapt, copiii absorb felul in care noi reprezentam aceste raspunsuri in corpul si in emotiile noastre – intelegerea lor se orienteaza catre felul in care noi traim aceste raspunsuri.
(“The Conscious Parent”, Dr. Shefali Tsabary)

In copilarie copiii invata cum sa invete. Si noi la fel. Am invatam cum ne uitam asupra unui lucru, cand mintim, cand ne concentram; in copilarie am pus cele mai multe si grele intrebari despre moarte, despre sex…

Cand un copil iti pune o intrebare “sensibila”, in noi se intampla raspunul inainte de cuvinte. Copiii sunt capabili sa te citeasca – palpitatiile, incordarea. Copiii stiu sa scaneze energia omului. Iti este frica de moarte, si lui ii va fi, oricat vrei sa indulcesti povestea.

Daca vine din parc si spune ca un copil l-a facut urat si tu sari imediat sa ii spui ca nu e asa, sa ii umpli golul provocat de suferinta, el vede imediat pericolul, anxietatea, ca poate cadea oricand in prapastia dintre urat si frumos.

E important sa stie ca are la cine veni cu o problema. Dar trebuie sa avem grija si la ce simtim noi cand vine copilul cu o problema la noi. Riscul e ca el sa vina mereu cu haina de victima.

Copiii se jignesc. Ea le-a desenat. Copiii poarta in ei acele cuvinte urate. Fac parte din bagajul lor. Unii au pavaza si nu lasa sa ajunga  aceste cuvinte la ei. Din reactia adultului in fata acestor povesti despre jignire se construieste plasa de aparare. El e frumos  si bine asa cum e, indiferent de ce spun ceilalti. Nu trebuie sa te panichezi, ca nu i se intampla nimic grav daca ii spune cineva ca e urat sau prost.

Copiii devin ceea ce arata emotiile noastre. Paradigma parentingului s-a schimbat. Parintii nostri aveau urgente materiale, noi – spirituale, pentru copiii nostri. Pentru o vreme, a functionat supunerea. Astazi – intimitatea si conectarea. 

Copiii cresc din cine suntem pe dinauntru, nu din ce spun cuvintele pe dinafara. 

Educatia LOR este despre educatia NOASTRA

Educatia copiilor nostri este despre educatia adultului de fapt.

A creste un copil nu este atat de mult despre ce e de facut, ci despre cine suntem fiecare dintre noi. A creste un copil este despre a creste starea de constiinta in fiecare dintre noi – a ne evolua pe sine, dincolo de mecanismele maniei, ale controlului, ale pedepsei, ale conditionarilor.

Un profesor sau un parinte bun nu se asaza langa copil cu intentia de a-l ajuta, a-l corecta, a-l face sa fie mai bun. Ci cu intentia de a pune in el confirmarea autodeterminarii, a increderii in propria voce si propria reusita. Educatia e un dar, nu o amenda.

Nicio fiinta umana nu suporta sa stea langa prietenul, mama lui, care nu vrea decat sa il corecteze. Tot ce facem pentru copii e ca un dar, o aditie, nu de corectat. Daca vrei sa-l corectezi, pierzi din energia pozitiva cu care il poti ajuta cu adevarat.

In cresterea unui copil, orice tip de parenting care te invata doar cum sa obtii de la el cooperarea, esueaza. Singurul care functioneaza este acela care te invata cum sa obtii tu echilibrul in tine ca parinte ca sa vii in fata copilului in aceasta stare de echilibru.

Daca vii in fata copilului plin de remuscari si vinovatie nu il ajuti, dimpotriva.

Tu ce vezi in copilul tau? Puterea intentiei pure

Puterea intentiei este pura: imi este sete, ma duc sa iau apa, fara intrebari, fara indoilei, fara anxietati. Cand vine vorba de copii ne lipseste puterea intentiei. Ne e teama. Cumva cand ne crestem copiii pare ca suntem conditionati cultural ca pe drum sunt tot felul de piedici. Tot timpul ne cream o groaza de obstacole, frica ca nu e destul de bun in lume.

Toti oamenii de succes spun ca au intalnit la un moment dat un adult care a spus “vad ceva in tine”, fara nicio conditionare a unui raspuns sau comportament “corect”. Ideal ar fi ca acest adult sa fie mami sau tati. Important e ca aceasta incredere sa vina cu intentia aceea pura, vie.

Nu trebuie neaparat cand e mic. Totul se recupereaza. Important e sa interviba la un moment sat puterea aceasta a intentiei pure.

Sunt copii care au fost in gradinite bune, la multe cursuri care s-au ratat, asa cum sunt copii saraci, abuzati, care s-au realizat. Singurul lucru care ii salveaza este sa simta ca cineva spatiul pentru ei, ca are incredere curata, neconditionata, in ei.

Fiecare avem nevoie de un “moment zero”, de aceasta putere de intentie declansatoare de a se inscrie pe un drum de succes.

Din pacate, adultii au puterea de intentie pura in momentele in care ii corecteaza pe copii, cand vad o greseala la ei.

Omul de succes in viitor are aceste puteri ale intentiei clare, pozitive, de la adultii din copilaria lor.

1 Comment

  1. Pingback: Miraculosul copil sub 6 ani. – Mamica Autentica

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook