Evenimente

Cu gradinita la fabrica

By  | 

Am fost cu copilul meu – si clasa lui de la gradinita – in vizita la o fabrica de croissante. Asa stiam, ca trebuie sa mergem la o fabrica de croissante, dar ajunsi la fabrica am vazut doar liniile de bake rolls si choco dips, nu si pe cele de croissante.

Sincer, abia asteptam. Cred ca eram eu mai nerabdatoare decat propriul meu copil. Poate si pentru ca eu imi amintesc cu placere de vremea copilariei mele si vizitele cu clasa la diferite fabrici. Si acum simt mirosul de paine proaspat scoasa din cuptor din timpul vizitei la fabrica de paine.

Am plecat spre Chipita la timp. Si am avut noroc de o vreme foarte buna. A fost insa cam liniste. Ma asteptam ca drumul sa fie muzica si voie buna. Din cele trei grupe din autocar, doar una dintre grupe era incurajata de doamna educatoare sa cante. Noi, fiind in spate, nu ne puteam alatura corului. Asa ca am scos telefonul pe care aveam de mult cantecele Zurli si le-am dat copiilor din grupa noastra, ca sa nu se plictiseasca. Unii dintre ei se asteptau si la imagini, nu doar sunet, dar chiar si-asa nici nu au simtit cum a trecut timpul si s-au trezit in curtea fabricii.

Inca din autocar ni s-au expus cateva reguli pentru vizita: nu avem voie sa atingem nimic, nu avem voie sa ne departam de grup, nu avem voie sa facem poze, nu si nu si nu.

Si ne-am comportat exemplar :)

La intrare am primit bonete de unica folosinta (copiii s-au amuzat tare), halate si botosi de unica folosinta. Am descoperit hale curate, oameni concentrati, caldura mare din cauza cuptoarelor si paine calda tocmai buna de savurat pe loc.

Doar ca, dupa gustul meu, a fost putin cam pe repede inainte. Pe ici pe colo am incercat sa le explic copiilor care erau mai aproape de mine ce se intampla, ce fac masinile pe care le vedem, si i-am ridicat in brate ca sa poata vedea cu ochii lor cum intra painicile in cuptor, cum sunt taiate feliute mici si puse automat in pungute, pentru vanzare.

Mi-ar fi placut sa fi existat o pauza intr-o sala pentru o scurta prezentare a celor pe care le vazusera, dar sper ca micutii au retinut ceva sau, cel putin, au prins putin de drag de vizitat locuri in care iau nastere diferite produse.

Eu personal nu m-am putut abtine ca, la final, cand se imparteau cadouri, sa intreb cate ceva despre fabrica. Asa am aflat ca se lucreaza non-stop si ca fabrica are pauza doar de sarbatori, ca liniile pe care le-am vazut sunt aproape complet automatizate, ca se produce inclusiv pentru export – produse care nu se gasesc la noi pe piata, ca in fabrica sunt 800 de muncitori care lucreaza in patru ture si trei schimburi.

Eu as mai fi stat la povesti si as fi insistat si pentru accesul la liniile de croissante, dar cum decizia nu imi apartinea, mi-am reluat locul in grup si am urcat in autocar, in asteptarea unei noi vizite, oricand va fi fiind ea.

PS: Si, cu aceasta ocazie, mi s-a confirmat ca inca mai am ceva din “talentul” de a cuceri copii. Una dintre fetite mi-a spus: “Aveti o voce foarte frumoasa”. Asta desi tocmai incheiasem de transmis copiilor acei multi de “nu” inainte de vizita in fabrica.

1 Comment

  1. Pingback: Excursie pe muteste. Cum nu ar trebui sa fie o excursie pentru copii – iulianaroca.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook