Cum stati cu vaccinarea?

“Auzi, ce sa fac, sa vaccinez copilul? Tu ce zici?”, ma intreaba o prietena nu cum mult timp in urma.

Nu sunt cea mai in masura sa raspund la aceasta intrebare. Incerc sa nu fiu nici cu drobul de sare inaintea ochilor la fiecare pas, nici sa devin robul teoriilor conspirationiste.

Stiu ca subiectul este sensibil, ca sunt multe semne de intrebare.

Stiu ca cea mai nasoala gripa pe care am trait-o a fost de fapt un efect advers la un vaccin anti-gripal. Stiu ca vaccinarea nu inseamna ca nu vei mai face deloc boala impotriva careia te-ai vaccinat – dovada ca la epidemiile de varicela din anii trecut din gradinita la care merge copilul meu, cei imbolnaviti erau si vaccinati; fapt recunoscut de specialisti.

Stiu ca in ambele cazuri – cu vaccin, fara vaccin – exista riscuri, teoretic mai mari la cei nevaccinati, dar nu excluse total la cei vaccinati, si trebuie sa te rogi sa nu fi in acel “procent foarte redus”.  Pentru ca stiu ca in ambele cazuri doar parintele raspunde – accentul se pune pe faptul ca parintele copilului nevaccinat ar trebui sa raspunda (cat mai drastic) daca acel copil se imbolnaveste grav si ii mai imbolnaveste si pe altii), dar aproape nimeni nu vrea sa spuna ca daca un copil vaccinat are o reactie adversa grava nu raspunde nimeni din sectorul medical, ci tot parintele duce greul.

Si va pot povesti ca exista un proiect de lege care prevede ca vaccinarea sa devina obligatorie. Si ca saptamana 24-30 aprilie este Saptamana Europeana a Vaccinarii 2016, initiativa coordonata de mai multi ani de OMS, care anul acesta are ca tema “Remedierea lacunelor de vaccinare”, care se traduce prin atragerea atentiei si cresterea gradului de constientizare, astfel incat sa se tinda spre dezideratul OMS de 95% acoperire de vaccinare, iar pana in 2020 bolile care pot fi prevenite prin vaccinare sa devina o amintire, spre exemplu rujeola sau varicela sa fie eradicate total.

Nu va voi spune eu ce sa faceti, ce e bine si ce nu. Va recomand sa cititi cat mai mult – si pro, si contra – sa puneti intrebari medicului de familie, medicului pediatru, eventual si unor medici de boli infectioase, si sa luati o decizie pe care sa ve-o asumati in totalitate. Pentru ca, asa cum spuneam, indiferent de ce va urma, tot voi ca parinti veti fi responsabili si veti duce greul.

Adevarul este ca trendul de vaccinare este descrescator, ca sunt parinti care refuza vaccinarea copiilor, ca uneori vaccinul lipseste chiar si pentru cei care sunt de acord cu vaccinarea, ca schema de vaccinare a suferit niste modificari care alimenteaza semnele de intrebare, ca si vaccinurile au efecte adverse, ca orice medicament, ca unele boli pot dezvolta complicatii chiar si letale, ca – vorba unei prietene – pare mult mult o alegere dintre doua rele, care este raul cel mai mic.

Va spun doar ca a fost lansat proiectul “Vaccinarea – un drept fundamental de sanatate”, proiect derulat in parteneriat de Fundatia Colegiului Medicilor din Municipiul Bucuresti, Societatea Romana de Microbiologie si Asociatia Romana pentru Educatie Pediatrica in Medicina de Familie (AREPMF) si realizat cu sprijinul financiar al Fondului de Inovare Civica, care isi propune sa ofere cat mai multe informatii pe tema vaccinarii, sper eu cat mai clare si edificatoare pentru toate intrebarile parintilor si chiar a unor medici.

In cadrul proiectului a fost lansat si un Centru de Informare si Consiliere Vaccinala, care se traduce prin pagina de web www.vacinare.org, care include un forum unde exista promisiuni ca profesionisti din domeniul sanatatii vor raspunde la intrebarile adresate.