Cuplurile fericite si nefericite. Tu cum iubesti?

Cred ca rar avem sansa de a ne intalni cu oameni care sa ne deschida mintea si sufletul, care sa ne ajute sa ne intelegem pe noi insine, pentru a-i putea intelege apoi si pe ceilalti. Un astfel de om este pentru mine, si cred ca nu doar pentru mine, Gaspar Gyorgy. Citindu-i cartea, “Copilul invizibil“, si mergand la conferintele sale, m-am redescoperit pe mine. Am inteles care a fost momentul zero care m-a dus treptat spre anumite tipuri de comportament si ce trebuie sa fac pentru a indrepta perspectiva mea chiar asupra mea, asupra celor din jurul meu si a relatiilor mele cu ei. Mai am foarte mult de munca, dar mi se pare extraordinar, pentru mine si nu numai, sa poti sa intelegi de ce si cum. Si simt ca am avut o mare sansa ca, in drumurile mele, sa il intalnesc si sa il cunosc pe Gaspar.

Sambata, am incheiat seria evenimentelor din aceasta saptamana, cu o noua conferinta marca Gaspar Gyorgy. De aceasta data despre relatii. In special despre relatia de cuplu, dar multe elemente sunt comune si altor tipuri de relatii, inclusiv cea parinte-copil. Stiu, pare ciudat si veti intreba care e legatura intre relatia de cuplu si relatia parinte-copil. Una foarte mare. Pentru ca este vorba tot despre cum relationezi tu, cum te pozitionezi intr-o relatie si mai ales este vorba despre cum iubesti si cum vrei sa fii iubit.

Cand am plecat la eveniment, ma asteptam sa vad o sala plina de femei. Pentru ca in general femeile sunt cele care se agita la primul semn de intrebare cu privire la relatie, care nu se tem sa se deschisa in fata prietenelor, sa puna intrebari, sa incerce sa gaseasca solutii de lupta pentru relatie. Stiu foarte putini barbati care sa procedeze la fel; mai degraba ei, cand nu functioneaza ceva, arunca totul in spatele femeii si fac tot ce pot sa o determine pe ea sa ia o decizie, intr-o directie sau alta, nu cumva sa isi asume si eu vreo responsabilitate. Ca, vorba parintilor si bunicilor nostri, “femeia tine casa”. Ei bine, m-am bucurat sa vad in sala destul de multe cupluri. Chiar daca unii barbati din sala au recunoscut ca au fost adusi oarecum cu forta, mi se pare un lucru bun ca astfel de informatii despre iubire si relatii ajung si la barbati, direct de la sursa, fara aparenta interpretare de care poate fi suspectata eventual partenera.

Voi incerca sa punctez ideile principale de la acest eveniment, plin de informatii utile si interesante si de teme de gandit pentru acasa, tu cu tine, tu cu cel de langa tine. Si chiar daca, la prima lectura, vi se va parea oarecum irelevant – ce are copilaria mea cu relatiile mele de acum?, spre exemplu – sau nu veti identifica acele elemente declansatoare care sa va ofere explicatiile pentru felul in care sunteti astazi intr-o relatie, sper ca macar sa va dea de gandit si, am certitudinea, ca intr-o zi veti avea o revelatie. Si asta va va ajuta mai mult decat puteti crede. Chiar daca va fi doar inceputul unui proces lung si greu de schimbare si redefinire a ceea ce sunteti.

Eu am auzit in jurul meu, in timpul evenimentului, cupluri care spuneai “asta esti tu”, “exact asa faci tu”

Si inainte de a incepe sa prezint ideile adunate la conferinta “Ce spun eu si ce auzi tu“, pentru cei care nu-l cunosc inca pe Gaspar, el este profesionistul care se prezinta in fata omului nu doar ca psihologul si psihoterapeutul pasionat de meseria lui si de studii stiintifice in domeniu, dar si ca omul care a facut, la randul lui, o multime de tampenii in viata personala, in relatiile sale de-a lungul timpului, care vine el insusi cu bagaje nu tocmai frumoase din propria copilarie si care munceste el insusi la schimbarea personala. Ceea ce, pentru mine, conteaza foarte mult. Pentru ca nu se prezinta ca autoritatea superioara, detinatoare a adevarului absolut, ci ca omul, cu anumite cunostinte de specialitate, dar care e la fel de “defect” ca noi toti ceilalti, si care a gasit o cale de a ne repara pe ici, pe colo, pentru a ne fi mai bine si a fi mai fericiti.

Revenind la eveniment, sa incepem cu inceputul, pe care cu siguranta l-am trait toti, si-apoi o sa impart materialul in doua segmente, asa cum a fost de altfel si evenimentul: despre cum ne certam si despre cum iubim.

• E nevoie de siguranta pentru a ajunge la celalalt
• Daca ne deschidem sufletele, descoperim ca celalalt se gandeste la noi
• Nimic nu ne face mai increzatori ca momentul in care exista armonie intre parteneri
• Cea mai mare suferinta, cand nu exista conexiune intre parteneri, cand el/ea nu ma vede
• Suferinta este si mai mare cand relatia se pierde, ca si cum ai pierde o mana sau un picior. Cea mai puternica durere este pierderea iubirii
• Cele mai intense ganduri negative pe care le putem avea apar atunci cand se pierde conexiunea cu partenerul sau exista aceasta teama
• Odata cu despartirea se pierd visele, sperantele, imaginea de familie pe care fiecare si-o doreste, iar un divort e ca un tsunami
• Daca iti pierzi credinta in partener, s-a dus toata increderea
• Sansele de schimbare sunt influentate de relatia dintre cei doi parteneri si mai ales de cat de mult se pot influenta unul pe celalalt. Cel mai valoros lucru pe care il poate face un barbat intr-o relatie este acela de a-i permite partenerei sa-l inflenteze

1. Tu cum te certi?

Conflictele sunt contexte de crestere

• Cearta apare cand nu exista conexiune. Conflictele sunt contexte de crestere, poate oferi contextul unei schimbari
• Multi cred ca daca exista conflict intr-o relatie, atunci aceea nu este relatia potrivita. Dar conflictele sunt inerente in orice relatie.
• Exista conflict si in relatiile fericite si in relatiile nefericite. Diferenta sta in solutii, in felul in care se cearta, in perceptia asupra conflictului din relatie, altfel spus de nivelul de inteligenta relationala.
• Cuplurile fericite stiu sa se certe, intr-o maniera potrivita, astfel incat meesajul sa ajunga la partener, pentru a fi sansa de schimbare.

Nu e nevoie de perfectiune la nivel de relatie de cuplu. Perfectiunea nu exista. Perfectiunea sau cautarea perfectiunii in relatie nu vine la pachet cu fericirea in relatie.

• Trebuie retinut ca exista probleme rezolvabile si probleme nerezolvabile. Chiar si dupa ani, desi oamenii se schimba fizic, ca statut social, unele probleme se repeta
• De ce se cearta cuplurile? Copii, bani, parinti, gelozie, sex, vacante etc. Subiectul de actualitate: parenting (de obicei, mama e mai deschisa la metode noi, centrate pe empatie si comunicare, in timp ce tatal cere mai multa autoritate in educatie).

Comportamente toxice intr-o relatie:

1. Critica
2. Intrarea in defensiva
3. Dispretul
4. Blocajele de comunicare

Cand criticam ne asteptam ca celalalt sa raspunda pozitiv, dar reactia este de frica. Si-atunci de fapt apare intrarea in defensiva si contra-atacul – celalalt critica si el.

Dispretul este cel mai toxic, pentru ca include si critica si superioritate. Cand unul dintre parteneri are intotdeauna ceva de comentat cu privire la ce face celalalt, ca si cum nu ar stii nimic si nu ar face nimic bine. Alte forme de dispret sunt “glumele” in public, intre prieteni zice-se, pe seama partenerului. Prietenii se amuza, dar partenerul se simte ranit si chiar dezgustat. De ce rad prietenii? Pentru ca si lor li se intampla la fel, dar de aceasta data nu e vorba despre ei. Si mai exista o forma subtila de dispret – corectarea greselilor gramaticale, chiar si in toiul conflictului.

Blocajele de comunicare apar cand nu mai exista conexiune si s-a pierdut interesul fata de partener, chiar daca poate doar pentru acel moment conflictual. Cand apar blocajele, partenerul sufera foarte tare pentru ca nu are feedback, se simte ignorat.

• Statisticile arata ca cel mai des se implica in critica femeile si cel mai des se implica in blocaje barbatii.

Intr-un cuplu fericit nu apare niciodata dispretul. Poate fi critica, doar ca de fiecare data incearca sa repare cat mai repede ruptura relationala.

In cuplurile fericite, au invatat sa fie nebuni pe rand.

De ce pot fi partenerii nebuni pe rand? Pentru ca vad suferinta celuilalt. Lucrurile excaladeaza cand nu vedem suferinta.

Daca vrem sa fim fericiti, trebuie sa renuntam la negativititate.

Daca nu vedem un comportament negativ ca fiind o caracteristica definitorie a persoanei respectiva, avem sanse sa salvam relatia.

• De fapt, si in relatia cu copiii, nu ar trebui sa luam un comportament negativ ca o caracteristica a acelui copil.

69% din probleme sunt nerezolvabile

Cei care sunt fericiti, accepta problemele vesnice, in timp ce cuplurile nefericite vad aceste probleme care se repeta ca fiind adevarate catastrofe.

Cuplurile fericite reusesc sa se amuze pe seama acestor probleme nerezolvabile; discuta deschis despre ele, chiar daca nu au solutii concrete; fac haz de necaz.

Cuplurile accepta aceste probleme vesnice, nerezolvabile, asa cum accepta schimbarile biologice care apare odata cu inaintarea in varsta; ca facand parte din viata noastra.

In spatele criticilor se ascunde o nevoie; criticile sunt lacrimile nevoilor/durerilor din copilarie.

Inlocuiti comportamentele negative!

critica – asumarea responsabilitatii fata de propriile nevoi, fara atac la persoana

defensiva – asumarea responsabilitatii personale

dispretul – lauda, aprecierea & umanitatea

blocajul in comunicare – strategii de auto-linistire, asumarea vulnerabilitatii si oferirea de feedback

Tema pentru acasa: de 3 ori / zi vanati in mod constient/intentionat comportamentele pozitive ale partenerului

Exista pastila viagra pentru femei: ascultarea.

Ascultarea atrage cel mai mult femeia. Sau implicarea partenerului in activitati de parenting.

Conflictele fac parte din povestea numita relatie, sunt inevitabile, insa gestionarea acestora este o abilitate care tine de inteligenta noastra relationala.

 

2. Tu cum iubesti?

Iubim diferit pentru ca am fost iubiti diferit, pentru ca am vazut iubiri diferite la parintii nostrii, pentru ca am invatat diferit despre iubire si pentru ca avem imagini diferite despre ce ar trebuie sa fie iubirea.

Cand vine vorba de iubire, si barbatii si femeile vin de pe aceeasi planeta.

• Noua stiinta a iubirii la adulti se bazeaza pe teoria atasamentului, descoperirile neuro-biologice, teoria Imago, teoria sotilor Gottman.

Exista patru tipuri de atasament, in functie de cum a fost satisfacuta nevoia de conectare in copilarie:

• atasament sigur/securizant
• atasament anxios
• atasament evitant
• atasament dezorganizat

Atasamentul securizant exista cand in copilarie a fost satisfacuta nevoia de afectiune, celelalte atunci cand acestei nevoi nu i s-a raspuns pe masura.

Cel mai des in relatii se intalnesc tipurile de atasament anxios si atasament evitant.

Atasamentul anxios – la nivel de relatie se manifesta prin neincredere

• este in stare sa-si sacrifice viata de dragul relatiei
• traieste cu teama permanenta ca ar putea fi parasit sau inselat

Atasamentul evitant – are atitudinea superioara – “hai sa nu exageram cu atata inteligenta relationala”

• traieste cu teama de apropiere in relatie
• pune egal intre iubire si piederea autonomiei

Poti sa ai diferite tipuri de atasament in diferite relatii, pentru ca evoluam, pentru ca ne asumam diferit fiecare relatie, pentru ca depinde si de partener. Tipul de atasament este flexibil, in functie de experiente anterioare poti trece de la anxios la evitant, spre exemplu.

Se pare ca tipurile de atasament opus se atrag.

Pentru a schimba cursul unei relatii, mai ales daca s-a ajuns intr-un moment conflictual, trebuie sa intelegi care este stilul tau de atasament, eventual si pe al partenerului.

Persoanele cu atasament securizant au incredere si stima de sine, cred ca celalalt e bun, ca orice conflict e doar o problema banala si ca impreuna vor gasi solutie pentru toate problemele. Daca macar unul din relatie are stil de atasament securizant, atunci il va ajuta si pe celalalt sa se deschida.

Daca se intalnesc doua persoane cu atasament anxios, de dragul de a nu pierde relatia nu permit intruziunea niciunui element exterior (de cele mai multe ori, aceste cupluri nu au copii), sunt mereu impreuna, nu se despart niciodata, nu fac nimic unul fara celalalt.

Daca se intalnesc doua persoane cu atasament evitant, la primul conflict fiecare o ia in alta directie.

Dar, in cele mai multe relatii, se intalneste un anxios cu un evitant.

Persoana perfecta nu exista, daca ar exista nu te va face fericit pentru ca nu ar avea nevoie de tine.

Atasamentul evitant – in special la barbati, dar nu numai

• este inteligent, pragmatic, rational
• ii este teama de respingere si din aceasta teama evita sau refuza sa ceara ajutor atunci cand apare o dificultate – barbatii autosuficienti, care nu au niciodata nevoie de ajutor
• pastreaza o anumita distanta fata de relatie
• nu se simt intelesi, arata mereu cu degetul spre partener
• “eu nu sunt facut pentru o relatie; traim impreuna si vedem ce iese” ; dar nu iese din relatie
• are mari asteptari de la partener; e perfectionist – partenerul nu e niciodata suficient de bun, indiferent ce face, gaseste mereu ceva de comentat la el; chiar si intr-o relatie cu o persoana buna, tot ii va vedea defectele
• pentru ca a invatat in copilarie ca iubirea doare
• bantuit de fantoma fostelor relatii;nu pun stop relatiilor anterioare, pentru ca asa se simt in siguranta – daca se intampla sa fie respinsi, vor avea portite in trecut, dar din aceasta cauza nu investesc in relatia actuala
• are in cap relatia si partenerul perfect/ideal
• nu spune “te iubesc”
• perfectionist, vede doar partea goala a paharului
• perceput de partenerul securizant sau anxios ca fiind rece, pentru ca nu este empatic, nu crede in emotii
• dupa o cearta, se retrage, poate sa nu vorbeasca ore, chiar zile, cu partenerul
• nu crede ca partenerul ar putea sa vina sa-i ofere ceva

Atasamentul anxios – in special la femei, dar nu numai

• are intuitie, identifica repede pericolele la nivel de relatie
• reactiveaza emotional – exagereaza pericolele
• deseori se implica in comportamente impulsive
• se gandeste doar la partener, daca este vreo problema in relatie se gandeste doar cum sa il impace pe partener, uita de job, de copil
• are multe ganduri negative
• se-agata de partener, nu-i mai permite celuilalt timp liber
• exagereaza calitatile partenerului
• ridica partenerul la nivel inalt, dar nu se ridica si pe sine
• are comportamente haotice
• are stima de sine foarte scazuta
• dupa o cearta plange, cauta confirmari, il cauta pe partener, il suna intr-una ca sa reconstruiasca legatura, isi suna prietenii ca e “foarte grav”, de teama sa nu-si piarda partenerul
• dupa zeci de telefoane, insa, cand partenerul se intoarce, actioneaza ca si cum nu i-ar pasa, ca un evitant
• incearca sa-l faca gelos pe parteer, dar daca partenerul e de tip evitant nu va raspunde la aceste incercari de gelozie

Primul pas pentru a trece de la relatia nefericita la relatie fericita este recunoasterea stilului de atasamanet.

Intelegand propriile nevoie si nevoile partenerului poti comunica si actiona in directia mentinerii relatiei.

De ce sa ramanem, totusi, in relatii?

Teoria Imago: Alegerea partenerilor nu e intamplatoare. Inconstientul vrea sa te indragostesti de o persoana care o sa te frustreze la fel de mult ca parintii. Intentia superioara a relatiilor de iubire este de crestere si de vindecare.

Fiinta umana se naste dintr-o relatie, este ranita intr-o relatie si se vindeca tot printr-o relatie.

Etape intr-o relatie:

1. indragostirea romantica
2. lupta de putere
3. iubirea reala/adulta

Daca in prima etapa te iubesc pentru ca am nevoie de tine, in iubirea adulta am nevoie de tine pentru ca te iubesc; asa imperfect cum esti, ceea ce avem noi este o comoara uriasa.

Etape pentru a ajunge la vindecare:

1. Recunoasterea
   • Recunosc ca e o problema si ca e si vina mea. Imi asum responsabilitatea fata de propriul comportament si propria schimbare.
   • Singurul control pe care il avem este asupra propriului comportament. Acceptam emotiile, gandurile, dar putem schimba comportamentul.
   • Pentru cei cu atasament evitant, spre exemplu: in mod normal, un evitant se retrage cand sunt probleme, dar prin constientizare, va ramane, va lua cearta ca pe ceva pe care se poate construi
   • Schimbarea e bine sa vina de la noi
2. Analiza
   • Imi dau seama ca trebuie sa fac o schimbare, dar trebuie sa inteleg cum s-a ajuns aici, de ce am acest tip de atasament evitant. Aunci ma intorc in copilarie, ma uit la relatia cu parintii.
   • Cei cu atasament evitant nu vor sa vorbeasca despre copilarie, dar daca nu te i ntorci in trecut, acolo unde sunt emotiile negative, nu poti sa inveti sa iti gestionezi emotiile si sentimentele
   • Pana nu accepti frustrarea, durerea, frica, nici nu poti trai emotiile pozitive, bucuria
   • Cel cu atasament anxios trebuie sa vada ca nu e vorba despre el, ci si despre partener
   • Cel cu atasament evitant are nevoie de afectiune, de intelegere, dar toate dozate cu masura, are nevoie de respect, de spatiu, de incredere
   • Cel cu atasament anxios este copilul cu parinti cu comportament ambivalent, de aceea cand are parte de atentie vrea sa o tina acolo cat mai mult, ca nu se stie cand se va mai bucura de ea; de aceea are nevoie de reasigurare, de feedback, de atingeri
3. Revolutia
   • Odata ce am inteles ce se intampla, pot sa fac anumite schimbari la propria persoana, la relatie
   • Cel cu atasament evitant trebuie sa stie ca el este important, dar si ca este responsabil de ceilalti, de fericirea celorlalti
   • Cel cu atasament anxios trebuie sa invete ca relatia este importanta, dar si ca persoana sa este la fel de importanta
   • Partenerii trebuie sa invete sa comunice, in asa fel incat sa se si auda – un model in acest sens este dialogul Imago, in care exista un emitator si un receptor, in care receptorul trebuie doar sa oglindeasca cele spuse de emitator, sa valideze si sa empatizeze, fara critica, fara a vorbi despre sine, ci doar ascultand activ nevoile emitatorului; acest tip de dialog pare artificial mai ales la inceput, pentru ca nu suntem obisnuiti sa comunicam asa

In loc de concluzii

• Pentru o relatie buna, renunta la negativism.
• Invata sa te certi inteligent – cand simti ca pierzi controlul, mai bine anunti ca iei o pauza de 10 minute, sa te linistesti, si ca revii sa reluati discutia.
• Cearta este normala si poate fi chiar benefica, poate fi constructiva, atata timp cat e fara critica, fara dispret.
• Lectura suplimentara: cartea lansata chiar la finalul evenimentului “Impreuna la bine si la greu. 10 adevaruri salvatoare pentru relatia de cuplu“, de Harville Hendrix & Helen LaKelly Hunt,  publicata  in limba romana la editura Povesti de Papadie.

Relatia este ca un telefon mobil; asa cum ai grija sa pui telefonul in priza seara ca sa ai baterie, la fel trebuie sa ai grija de relatie, sa mearga.

Chiar daca ne este poate greu sa facem o schimbare acum, macar sa ne gandim ca ai nostri copii duc mai departe dureri determinate de relatiile noastre si poate asa ne dam seama ca merita toate eforturile.