
Parenting
De ce il las sa-si faca dezastru in camera
Stiu ca nu e tocmai educatie corecta si poate ca o sa dauneze (sau nu) pe termen lung, dar eu nu numai ca imi las copilul sa-si faca dezastru in camera, dar nici nu il bat la cap sa stranga in urma lui in fiecare zi. Cu exceptia cazurilor in care avem musafiri. Dar asta stie deja si e chiar incantat, mai ales ca are si el musafiri, in camera lui.
Copil fiind, eu nu am avut camera mea. Mai tarziu, mi-a fost alocata sufrageria, dar deja eram la stadiul in care jucariile mele erau cartile si caietele de scoala si cea mai mare extravaganta pe care am facut-o in “camera mea” (recunosc ca mi-a fost permisa fara sa fie nevoie de munca de lamurire si le multumesc parintilor pentru asta) a fost sa imi tapetez peretii cu foi cu reguli de gramatica la franceza si engleza.
La liceu, insa, m-am intors la “fara camera mea”, “fara spatiul meu”. Eram opt in camera de camin. Aveam ora de stingere. Nu aveam voie sa ne facem temele si sa invatam in camera, ci doar la sala de lectura. Nu aveam priza, deci adio invatare cu muzica la maximum.
La facultate, n-am mai vrut camin. Mi se luase. Dar nici singura nu eram. In continuare, fara camera mea, fara spatiul meu, fara casa mea.
Am tanjit mereu dupa camera mea, spatiul meu, casa mea, in care sa-mi fac propriile reguli, sa fac curat cand vreau, sa las lucrurile vraiste daca am chef.
Nu pot sa ma laud ca m-am bucurat de acest lux. Asa ca – asa cum multi parinti isi traiesc visele prin proprii copii, de obicei vise legate de pasiuni si succese sportive – ma razbun si eu pe viata oferindu-i copilului libertatea de a avea camera pe care si cum si-o doreste. Pentru ca e camera lui.
Si-apoi stiu ca nu va fi copil toata viata, nu va fi preocupat de lego si masinute totdeauna. Stiu ca va veni momentul in care va renunta singur la toate aceste maruntisuri de care ne impiedicam acum in camera lui. Ca va dori sa-si invite colegii la el, sa se incadreze in regulile unui grup, inclusiv cele legate de imaginea propriei camere.
Deocamdata, el e seful in camera lui! Inclusiv la dezastru!
o femeie
January 18, 2017 at 11:54 am
Nici eu copil nu am avut camera mea dar parca nu am simtit lipsa asa mult. Aveam cate un colt, o zona, un raft/sertar. La camin nici atat. Dupa am stat in chirie si nu singura, deci iar nu aveam camera mea peste tot. Cand mi-am cumparat garsoniera si locuiam singura mi s-a parut imensa si pustie si o responsabilitate mare.
Acum copilul ne invadeaza patul, asa ca iar nu am camera mea
iulianaroca
January 19, 2017 at 6:47 am
Stiti cum se spune: fiecare cu “durerile” lui.