Evenimente

De la lumea mai buna din jumatatea plina a paharului, la super-eroul Multumesc

By  | 

La inceputul acestei saptamani, am asternut pe hartie o discutie neasteptata cu baiatul meu. O discutie care mi-a amintit ca totul tine de perspectiva, de propria alegere de a vedea – sau nu – jumatatea plina a paharului.

Si m-am oprit din scris. Imi parea ca discutia in sine dadea sansa unor analize interioare, fara alte cuvinte suplimentare. Si totusi mi se parea ca trebuie sa mai adaug ceva. Doar ca nu stiam ce. Pana am ajuns la finalul spectacolului Gasca Zurli de la Sala Polivalenta – “Lumea lui Multumesc”.

***

Stiti momentele acelea cand spunem ca lumea e rea, ca parca oamenii sunt din ce in ce mai individualisti, mai egoisti, mai “sa moara capra vecinului”?

Sa vedeti cum e cand, asa, la ore matinale, copilul iti tranteste in fata realitatea din alta perspectiva.

“Mami, eu abia astept sa fiu mare!”

“De ce?”

“Pentru ca lumea o sa fie mai buna decat e acum!”

“Sper sa fie asa…”

“Sigur o sa fie!”

“Da’ de unde stii tu?”

“Pai nu mi-ai povestit tu cum era pe vremea voastra? Si cum era acum sute de ani? Cat de rai erau oamenii… Cum erau sclavii biciuiti… Cum erau raboaie si mureau oameni nevinovati… Si cum femeile erau batute de barbati, si copiii de parinti si nu ii apara nimeni… Acum lumea nu mai e asa. Si cand o sa fiu eu mare o sa fie si mai buna”

Nu-i asa ca atunci cand va simtiti voi nedreptatiti din te miri ce nu va ganditi ca pentru parintii, bunicii sau strabunicii vostri a fost mult mai rau?

Cineva mi-a spus cu multi ani in urma ca binele e relativ. Mi-a ramas adanc inradacinat in minte. Si de multe ori mi s-a dovedit ca asa e. Binele e relativ. Depinde ce termen de comparatie ai.

Si ma gandesc ca poate copilul meu nu e atat de negativist/pessimist pe cat pare uneori. Ca doza lui de optimism si speranta se exprima doar pe neasteptate.

***

Am ajuns miercuri la spectacolul “Lumea lui Multumesc”, marca Gasca Zurli, de la Sala Polivalenta din Bucuresti. Spectacolul a incheiat un turneu national care a inclus 12 orase din tara.

Pentru cei care sunt familiarizati cu spectacolele Zurli, cuvintele mele despre atmosfera din sala sunt cu siguranta de prisos. Oricat as incerca eu sa descriu emotia si bucuria de pe chipurile copiilor mari si mici, stiu ca nu as reusi sa creionez cu adevarat vibratia din sala.

Dar pot sa propun celor care nu s-au mai intalnit cu Gasca Zurli sa incerce macar o data experienta. E drept ca propunerea ar trebui insotita si de un advertisment: sunt mari sanse sa nu fie si ultima experienta! “Microbul” Zurli intra repede sub piele – pardon, voiam sa spun in suflet J

Revenind la ideea de la inceputul acestui articol. Ce legatura este intre doza de optimism descoperita total neasteptat la propriul meu copil si Gasca Zurli?

Ei bine, noi suntem Zurli de mult timp si am bifat mai multe dintre spectacolele lor. Si desi iubim personajele Zurli, niciodata, insa, copilul meu nu si-a dorit sa ia acasa pe vreunul dintre eroii Zurli, in forma unor jucarii de plus. Pana acum.

De aceasta data, Robert si-a pus la bataie banii din pusculita pentru jucaria de plus care il intruchipeaza pe Eroul Multumesc, cel mai recent personaj din Gasca Zurli.

Ceva imi spune ca nu intamplator. Ca aceasta alegere este o noua dovada a sensibilitatii, dar si a dozei de optimism care exista in sufletul puiului meu.

Iar pentru mine personal, acesta este cu adevarat un motiv de bucurie.

***

Multumesc, dragul meu ca imi amintesti ca totul tine de perspectiva, ca trebuie sa vedem partea plina a paharului, sa ne bucuram de ceea ce avem, sa spunem mai des “te iubesc” si “multumesc”!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook