Descoperirea secolului: sa vorbesti cu colegii, la birou

– Cum as putea sa imbunatatesc mediul de lucru de la job?
– Comunicand cu colegii. Intrebandu-i ce mai fac, cum a fost in weekend, daca au o problema atunci cand ii vezi abatuti sau nervosi…

Raspunsul este oferit de un specialist. Din categoria marilor experti in viata, cu “n” carti inspirationale si motivationale la activ, traduse in “n” limbi la nivel international – cateva traduse si la noi si vandute pe sume atractive: cam cat un pranz in 4 la un restaurant in buricul targului autohton.

Ascult raspunsul (e o inregistrare disponibila online) si pun pauza, cu gandul de a reveni la interviul-dialog intre doua nume recunoscute in domeniu. Asta motivational, inspirational etc.

Cateva clipe bune am o stare asa… ca nici nu stiu cum sa o descriu. De tamp. De dorinta sa te dai cu capul de birou.

Pe bune? Asta e marea intelepciune a marelui guru in viata? Ca tre sa iti intrebi colegii de birou, sau subalternii, sau sefii, ce mai fac, ce-au facut in weekend si ce mai fac copiii, sotul sau nevasta sau ce ganduri mai are el?

Wow! De trei ori: wow!

Mai, oameni buni, nu ca as avea eu vreo pretentie sau ca m-ar fi nascut pe mine mama direct intelept, – ca de fapt nici macar nu e vorba de mine aici-, dar am aproape 20 de ani de dat cu sapa pe la diferite joburi si pe cuvant daca mi-a trecut vreodata prin cap sa NU imi intreb oamenii de la job ce mai fac si care mai e viata lor!

Basca, cei mai misto si buni prieteni i-am gasit (si inca ii mai am langa mine), tot la job! Pai era asta posibil daca nu vorbeam intre noi si despre altceva in afara de job? Daca nu ne intrebam de viata si familie, de probleme si visuri?

Pe bune? Asta e marea descoperire?

Poate ca am fost eu crescuta altfel. Poate ca am avut noroc de colegi comunicativi, carora sa le pese pe bune. Poate ca noi, poporul asta, asta nenorocit cum zic unii ca este (din pacate, unii chiar parte din acest popor), are totusi niste calitati native de care se minuneaza occidentalii astia si scot bani grei din carti in care vand ceea ce noi facem de ani.

La naiba, daca mai vad sau citesc raspunsuri d’astea de la experti, o sa ma loveasca nationalismul! Ceea ce nu credeam ca e posibil. Si inca nu stiu daca si cat e de bine…

Am pastrat linkul interviului. Poate voi avea intr-o zi timp sa il urmaresc cu zero asteptari. Deocamdata inca sunt la faza in care imi spun ca daca am ajuns sa primim astfel se invataturi, sa existe o nevoie pentru astfel de invataturi, e grav, foarte grav. Eu am observat ca oamenii sunt tot mai reci, mai indiferenti, dar nu m-am gandit ca e asa nasoala treaba.

Sau poate ca nu e rau ca la ei e asa grava treaba si ca a fost nevoie sa apara astfel de experti. Poate ne trezim si noi si mai punem frana pornirilor astora individualiste si ramanem noi asa sociabili si vorbareti (chiar si barfitori), cum suntem.