Parenting

E un rasfatat? Perfect!

By  | 

Ma lovesc de povestea asta cu rasfatul dinainte de a se naste Robert. De un timp, insa, o privesc cu alti ochi. Ce este rasfatul de fapt? Si ce inseamna un copil rasfatat?

Cred ca facem o confuzie. Intre un copil rasfatat, in sensul de alintat, iubit, dragalit, caruia ii sunt ascultate si indeplinite nevoile si dorintele (si nu ma refer la nevoi care pot fi implinite cu bani), si intre un copil rasfatat, in sensul de razgaiat, caruia nu ii sunt ascultate si intelese nevoile reale de copil, dar in schimb suprasolicita in cazul dorintelor.

Niciun parinte nu-si doreste un copil razgaiat, dar din incercarea de a recompensa anumite minusuri trec linia subtire de la rasfat-alint la rasfat-ragaiere.

Copilul isi doreste un joc sau o jucarie. Vazuta intr-o reclama la tv. La prima vedere, tinand cont de faptul ca are destule jucarii, dorinta lui e o forma de rasfat “rau”. Dar daca te uiti la reclama, cu ochii unui copil, vei vedea ca in reclama jocul respectiv nu include doar prezentarea ambalajului, ci apar mai multi copii, chiar si unul sau ambii parinti, toti sunt fericiti si se vede clar ca petrec timp frumos impreuna.

De cele mai multe ori, copilul nu cere o jucarie sau un joc si gata. El cere de fapt timpul acela, in familie, cu multe rasete. Aceea este nevoia lui!

Si ce fac unii parinti in fata acestei nevoi pe care o vad doar o simpla dorinta fara fond? Fie resping din start cererea copilului – ca doar nu vor sa-l rasfete cu atatea jucarii. Fie ii iau alta jucarie pe care ei o considera mai “buna” pentru copilul lor, eventual una care nu presupune jocul in doi. Fie ii iau doua jucarii, ca sa compenseze pentru faptul ca ajung acasa la ora de culcare a copilului.

Copilul cere. Si are suficiente surse de inspiratie… Dar oare noi adultii nu cerem la fel? Sunt o multime de barbati care au cel putin 50 de camasi si tot cred ca nu au camasile potrivite si ca ar trebui sa isi mai ia cateva. La fel, sunt o gramada de femei care au zeci de perechi de pantofi sau zeci de genti, posete si posetute. Si tot le mai lipsesc niste modele sau culori din colectie. De ce adultii au voie sa ceara, iar copiii nu?

Da, stiu, adultii echilibreaza/compenseaza alte nevoi (de timp liber, de viata sociala, de vacante, de propriul sef) cu toate aceste dorinte materiale. De ce nu ar fi la fel si in cazul celor mici? Si copiii compenseaza nevoia de timp de calitate cu proprii parinti, de atentie din partea parintilor, de iubire si alint, cu toate aceste dorinte de jocuri si jucarii.

Toti copiii au nevoie de iubire, alint, rasfat. In egala masura, copiii au nevoie de limite si reguli, pentru a se simti protejati, in siguranta. Dar toate acestea necesita atentie 100% din partea parintilor. Necesita timp dedicat lor in exclusivitate. Necesita iubire neconditionata. Iar daca asta inseamna rasfat? Atunci, rasfat sa fie! Copiii nostri merita!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook