Parenting

Este important ca un ministru al Educatiei sa stie limba romana, dar eu as vrea mai mult sa-i pese de sistem si de copii

By  | 

Mare parte a noutatilor de pe Facebook (cel putin din ce vad eu) sunt despre greselile gramaticale si de exprimare ale noului ministru al Educatiei. Inteleg oripilarea, revolta sau frustrarea celor care gasesc in acest context suficiente argumente sa arunce cu pietre. Eu insa, desi n-am nici cea mai mica intentie sa iau apararea cuiva, imi doresc altceva.

Aproape ca ma intereseaza mai putin cat de bun cunoscator al limbii romane este un ministru, fie el si al Educatiei, (oricum, daca stai cateva ore pe Internet, spre exemplu, in special pe Facebook, iti vine sa fugi in lumea larga la cat de matrasita e limba romana de mai toata lumea care isi exprima opiniile online). In schimb tare as vrea sa ii pese de sistem si de copiii din scoli, indiferent de nivel – prescolar, gimnazial, liceal sau universitar.

Am mai avut noi ministrii care vorbeau corect limba romana si nu imi amintesc sa fi facut ceva extraordinar pentru sistemul nostru de invatamant. Altfel, n-am fi avut atat de multe motive de plans si critica, nu?

Eu am invatat pana acum niste lucruri care cred ca se pot aplica chiar si in cazul ministrului, oricare ar fi el si indiferent de ministerul condus.

  • Un profesor bun nu este acela care doar isi stapaneste foarte bine materia predata. Un profesor bun este mai ales acela care stie sa ii faca si pe ceilalti sa stie, care stie sa ii invete pe ceilalti ce el deja a invatat, care stie sa ii faca pe elevi sa iubeasca materia respectiva la fel de mult pe cat a iubit-o el cand a invatat.
  • Un sef bun nu este acela care stie toate aspectele afacerii respective sau care munceste zi – lumina cat 10 subordonati, ci mai ales acela care stie sa isi aleaga si sa isi formeze o echipa solida, care sa acopere toate aspectele afacerii si sa isi faca treaba bine.
  • Un manager (sau director) nu trebuie sa (stie sa) faca munca celui mai de jos om din ierarhia companiei, ci mai ales sa stie strategie, sa lucreze bine cu bugetele, sa aiba o viziune de ansamblu al companiei si pietei de profil, sa vada in perspectiva.

Cam asa si cu ministrii.

Poate ca e intr-adevar important ca un ministru al Educatiei sa stie limba romana. Probabil ca in aceeasi idee, ar trebui sa stie si matematica, si geografie, si istorie, si mai tot ce se preda in scoli – ca doar e ministrul Educatiei, nu? Si ar trebui sa mai stie si ceva legislatie in domeniu. Eventual si niste istorie a pedagogiei.

Dar, in momentul in care ne aflam, in contextul actual al sistemului nostru de invatamant, cred ca nu ne-ar strica mai degraba un ministru caruia sa-i pese. De sistem, de copii, de toate practicile din sistem si cat de aplicabil e in realitate tot ce se invata in scoli, de binele copiilor care vor iesi din aceste scoli si de viitorul lor.

Un ministru care sa adune la aceeasi masa toti specialistii in domeniu, din sistem si din organizatii din domeniul educatiei, care sa stea cu ei in aceeasi camera, o zi intreaga, mai multe daca e nevoie, sa ii asculte si sa isi noteze toate problemele, toate inadvertentele din sistem, toate durerile profesorilor, parintilor si copiilor – de la nebuniile de subiecte de la olimpiade, spre exemplu, ca tot ne-am lovit de cerintele mai degraba de filosofie de facultate de la olimpiada de limba romana de clasa a VII-a; la presiunea pe note la materii vocationale, pentru ca – nu-i asa? – mediile conteaza pana la pensie (nici chiar, dar intelegeti ce vreau sa spun); la presiunea pe profesori cu dosare si portofolii care dovedesc prea putin priceperea si tactul pedagogic al cadrului didactic respective; la programele scolare care merg mai mult in paralel cu cerintele din viata reala si piata muncii actuala si viitoare; si cu siguranta mai aveti si voi multe alte exemple dureroase (exemple concrete pe care cei din sistem sau care se lupta pentru normalizarea sistemului le cunosc foarte bine), si care apoi, impreuna cu aceeasi specialisti sa si gaseasca si apoi sa aplice niste solutii viabile pe termen lung.

Un ministru care sa isi doreasca macar sa linisteasca apele, sa echilibreze putin situatia, ca sa nu para prea mult daca cer sa rezolve toate bubele din sistem.

Stiu, suna a utopie, nu? Dar ziceti voi ca n-ati fi mai ingaduitori cu greselile gramaticala daca s-ar face treaba?

Si mai am o durere, daca tot m-am pornit, cu tot riscul oualor si rosiilor stricate care vor fi aruncate in directia mea.

Am inteles ca sunt oameni destepti in sistemul acesta care se retrag, isi dau demisia din diferite comisii, spun raspicat ca s-au saturat. Uman vorbind, ii inteleg. Chiar le inteleg frustrarea si ii cred ca s-au saturat sa-si scoata peri albi luptand cu morile de vant.

Dar nu pot sa nu ma intreb: daca toti oameni buni pleaca din sistem, cine mai ramane? Cine se mai lupta sa mai mentina un oarecare echilibru? Cine se mai lupta si pentru noi, cei din afara, care n-avem nicio putere? Pe noi cine ne apara?

Si cum ar fi ca toti profesorii buni din sistem, aia cati mai sunt (desi, sincer, nu cred ca sunt chiar asa de putini cum credem la prima vedere), ar pleca oriunde vazand cu ochii? Pe mana cui ar ramane copiii nostri? Am mai avea oare vreo sansa macar sa speram ca va fi mai bine?

Dragi oameni buni din educatie, va rugam, rezistati! Nu renuntati la lupta! Stim ca e departe de a fi usor, dar avem nevoie de voi!

Si poate – cine stie? – se va indura Providenta intr-o buna zi si vom primi si un ministru d-ala utopic de care cred eu ca avem nevoie. Speranta moare ultima, nu? Sper eu si educatia.

 

6 Comments

  1. vavaly

    February 2, 2018 at 7:03 am

    Poate că este și cum spui tu, adica daca si ar face treaba si s ar lupta pentru a reusi in treaba asta pentru care a fost investit i s ar trece cu vederea greselile gramaticale. dar eu stiu altceva de la sistemul american de valori si munca: un sef bun stie si ce face cel mai umil muncitor si chiar pune mana si face el daca situatia o cere. pentru acolo sefii nu se nasc sefi ci devin sefi. si devin sefi pornind de la munca de jos. cam asa e si cu ministrii. ar trebui sa presupunem ca au ajuns ministri pentru ca au avut un parcurs in viata nu au fost direct politicieni si nu mai vad altceva…

    • iulianaroca

      February 2, 2018 at 8:00 am

      Are sens sa ne raportam la alte sisteme? 😀

  2. Elena Munteanu

    February 2, 2018 at 9:22 am

    Vai, eu am o teama maxima de etapa cand va trebui sa mearga copilul la scoala…
    As vrea sa cred ca se va schimba ceva in urmatorii 2-3 ani, dar aici cred ca e nevoie de o schimbare masiva, coordonata si pe termen lung. Iar puterea de schimbare nu vad sa stea in mainile unui singur om (care probabil nu va sta nici el prea mult in spatele acelui birou de ministru)…

    • iulianaroca

      February 2, 2018 at 3:16 pm

      Te inteleg perfect! Si daca pentru clasele primare sa zic ca as putea sa te incurajez sa speri la mai bine daca aveti norocul de o doamna invatatoare draguta, incepand cu clasa a V-a ma apuca si pe mine teama :)

  3. Cris

    February 2, 2018 at 8:28 pm

    Nu sunt de acord cu tine. La orice nivel ar fi ei, liderii ar trebui să aibă un minim de cultură și capacitate de a deveni modele. Că tot se râde de „pamblică”, știi cum e, la clasă, când îți apare în exercițiu, corectezi copilul, și se comentează că de ce la ei tai dacă ministrul – șeful nostru – așa vorbește?
    Le-am zis că eu îmi doresc ca ei să ajungă miniștri și să fiu foarte mândră de ei când vor vorbi corect, nu să intru în pământ de rușine că n-am reușit să-i învăț o regulă simplă!
    Și apoi, consider că printre datoriile pe care le avem ca români se numără la loc de frunte să ne cunoaștem limba și istoria. Prima corect, iar a doua, măcar evenimentele esențiale, cine suntem și de unde venim.

    Trecând la cele de sistem… nu există voință de a schimba. Toți se complac în noroiul ăsta, și se feresc de o evaluare calitativă, căci riscă să nu mai fie plătiți… Iar când dai de un om ok, care vrea și se străduiește… te minunezi…

    Discuția e lungă. Însă avem nevoie în primul rând de modele. Dacă nu le ai, la ce să te raportezi? La maneliști și rebuturi? Păi… unde ajungem așa??

    • iulianaroca

      February 5, 2018 at 8:52 am

      De acord ca un lider trebuie sa fie un model. Din pacate, cred ca am vazut mult prea putini lideri in functii de conducere. Cred ca cel mult am vazut niste sefi. Plus ca, degeaba vorbeste corect daca in rest e paralel cu subiectul si nici nu are cel mai mic interes sa se implice sa creasca domeniul pe care il conduce. Si nu cred ca ne invatam copiii ca trebuie sa se limiteze la vorbit corect limba romana, ca asta e cheia succesului. Desi, mai stii?, poate ca o sa ajungem si la nivelul acesta, sa fie suficient sa vorbesti limba romana. La cate vedem azi, orice e posibil. Stiu, e trist.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook5k
Facebook