Fara teme pentru acasa! Sunteti siguri?

Stiu, sunt oarecum impotriva trendului. E un adevarat curent (nu doar literar) privind “eliberarea” copiilor de “teme pentru acasa”. Seamana oarecum cu valul de “nu ma sacrific pentru copil”, fata de care stiti ca eu am anumite retineri.

Dar sa revenim la teme. Sunt de acord ca toti copiii au nevoie de timp liber, de odihna, de joaca, de timp in care sa se descopere pe sine si ceea ce le place.

Trebuie sa recunoastem insa ca, de cele mai multe, ori nu doar temele stau in calea “libertatii” copiilor. Ci si nenumaratele activitati extrascolare, impuse mai mult sau mai putin de parinti. Copiii nostri merg la dans, inot, arte martiale, muzica, teatru si cine stie ce alte activitati. Chiar si cei care dupa scoala stau la afterschool au in program unul – doua optionale extra. Daca le faci un calcul ajungi la concluzia ca muncesc in medie pe zi cam cat un adult.

Si-apoi, sincer, in contextul sistemului actual de invatamant, sunteti siguri ca se poate fara teme pentru acasa?

Sa ne gandim la clasele primare. Sunt in medie 30 de copii in clasa. Ora are 45 de minute. Daca scazi un minimum de 25 de minute de predare efectiva, cam cat timp mai ramane pentru explicare, aprofundare si evaluare individuala? Mai putin de un minut. Adica… nimic. Si in conditiile in care, spre exemplu, la clasa a II-a, programa este in asa fel facuta incat tabla inmultirii se preda in doua saptamani – luni, tabla inmultirii cu 1, marti, tabla inmultirii cu doi, miercuri cu trei si tot asa, cand si cum credeti ca pot si invata cu devarat inmultirea asta?

Raspunsul? Acasa. Cu mama, tata, bona, bunica, cine o putea sa fie alaturi de copil, sa-i explice, sa il ajute la teme, sa invete impreuna cu el.

Ok. Poate ca “teme pentru acasa” ar trebui sa se numeasca mai bine “studiu individual”. Si poate ca nu ar trebui sa fie obligatoriu, ci optional – cine vrea sa stie, sa studieze acasa. Dar cred ca trebuie sa acceptam ca – cel putin in actualul sistem – fara studiu individual nu se poate.

Uitati-va la toate minunile de testari si evaluari scolare din doi in doi ani in care eu personal nu prea cred. La rezultatele de la evaluarea din clasa a VIII-a sau la BAC, ca tot e sezon. Parintii dau vina pe profesori, ca nu fac mai mult la clasa. Cum aratam si mai sus, cand ar putea, in conditiile unei programe extra-mega-stufoase? Profesorii dau vina pe copii ca nu studiaza mai mult – revenim deci la studiul individual de acasa, sau pe parinti ca nu se implica mai mult – iar parintii paseaza mingea inapoi la profesori.

Intrebati-i pe toti cei care au note bune – la scoala, dar mai ales la evaluarile astea nationale. Veti vedea ca toti au studiat acasa. Ca nu s-au bazat pe ce au prins in zbor din clasa. Ca au facut zeci de exercitii cu sau fara meditator. Pentru ca – asta e adevarul – nu se poate altfel. Ca ne place sau nu, temele pentru acasa sau studiul individual este vital in contextul actual al sistemului de invatamant.

Daca e sa schimbam ceva, parerea mea, ar trebui sa nu ne limitam sa strigam “fara teme pentru acasa”, ci mai degraba sa scuturam programa intregului sistem, manualele si informatiile bagate parca cu palnia pe gatul copiilor. Si, bineinteles, clase mai “aerisite”, cu maximum 20 de copii, nu minimum 30 inghesuiti in clase de 16 mp, in care cuierele au fost desfiintate ca stateau hainele in capul copiilor din ultimele banci (la propriu) si in care catedra este lipita de prima banca, pentru ca asta e spatiul real in clasa. Si cu posibilitate de iesire mai des din scoli, pentru activitati practice, fara dosare cu nspe semnaturi de parca te-ai infiltra intr-o agentie de servicii secrete. Poate asa am avea mai multe sanse sa fie si mai putine teme pentru acasa si mai mult studiu aplicat in clasa.

Pana atunci, dragi parinti, pregatiti-va propriul rand de caiete de lucru pentru acasa. Si daca nu aveti timp, nervi sau chef, pregatiti-va portofelul – copilul va avea nevoie de ajutor. Jumatatea de minut care ii revine pe ora la scoala nu are cum sa ii fie suficient.