Parenting

Incepe scoala. Ganduri despre uniforma scolara

By  | 

Vorbesc cu o prietena despre pregatirile pentru scoala. Copilul ei intra in clasa pregatitoare. Si cum noi am deposit nivelul si copilul trece in clasa I, cica as fi in masura sa dau sfaturi despre ce-i trebuie copilului la scoala. Nu intru in detalii despre faptul ca nu inteleg agitatia premergatoare, ca parerea mea e ca trebuie sa astepti prima sedinta cu parintii in care ti se va comunica ce ii trebuie de fapt copilului (altfel te trezesti ca ai aruncat banii pe lucruri de care nu se va atinge, dar ar fi trebuit sa iei altele la care nici nu te-ai gandit), ma opresc la discutia despre uniforma. Asta pentru ca am citit recent despre cat de nociva pentru personalitatea unui copil este aceasta uniforma scolara. Si pe cuvant daca pricep.

Cele mai grele pietre aruncate in directia uniformei scolare sunt legate de asa-zisa uniformizare a copiilor si infrangere a exprimarii indentitatii individuale inclusiv prin obiectele vestimentare.

Recunosc ca, in fata acestor exprimari anti-uniforma, mai mult sau mai putin elegante, nu pot sa nu ma gandesc sau sa observ cateva lucruri.

Cand ne imbracam copilul cu haine cu aceleasi imprimeuri (cu personaje animate in voga) sau de la aceeasi firma pentru ca au si ceilalti si nu putem sa facem nota discordanta (ca sa nu zic sa nu fie al nostru, Doamne fereste!, mai prejos), nu e tot uniformizare? Cand ne orientam dupa eticheta, ca sa avem aceleasi subiecte de lauda ca vecinul, nu e tot uniformizare?  Cand il impingem spre activitati extrascolare la moda, desi copilul nu da semne ca are vreo inclinatie in zona respectiva, nu e tot uniformizare?

Si chiar credem ca identitatea unui copil sta intr-o uniforma – sau lipsa ei – purtata 4 ore intr-o zi?

Ca sa nu mai spun ca la toate scolile mari, pe bani grei, din tara asta si mai ales de peste hotare (ca tot ne place sa ne uitam peste gard), am vazut uniforme! Si nu sunt neaparat colorate si sclipicioase, ci decente, serioase. Acolo mi se pare chiar ca elevii se mandresc cu uniforma scolara.

Problema cu uniforma la noi mi se pare ca vine din sechelele pe care le avem noi din trecutul personal si din faptul ca asociem cumva uniforma cu regimul din timpul copilariei noastre si toate limitarile si lipsurile de atunci. Nu ma bag in evaluari psihologice, spun doar ca poate n-ar fi rau sa ne mai evaluam putin pozitia fata de aceste uniforme scolare si motivul real pentru care ne impotrivim.

E adevarat ca in unele scoli costurile pentru uniforme nu sunt tocmai justificate, mai ales ca si calitatea materialelor din care sunt facute uniformele respective nu este tocmai la niveul pretului. Dar sunt si scoli in care uniforma este compusa dintr-o bluza/camasa alba si sarafan/fusta/pantaloni de culoare inchisa – si fiecare parinte se descurca cu ce are in aceste limite – ceea ce mi se pare de bun simt.

Eu personal cred ca uniforma este si o salvare pentru multi. Nu toata lumea isi permite garderoba de insirat imbracaminte diferita, la „standarde”, in fiecare zi.  Plus ca oricum copiii tind sa se compare si sa se umfle in pene cu nu’s ce lucru mai mirobolant si nu cred ca e cazul sa le mai dam un motiv in plus de cine-i mai smecher in parcare cu cine are bluza sau blugii mai cool – asta ca sa fiu draguta in exprimare. Se descurca ei suficient cu ghiozdanele si penarele din dotare :)

Cititi aici si alte ganduri asternute pe blog despre scoala, inscrierea la scoala si emotiile de scoala.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook