Ganduri. Amintiri

la metrou … de Paste

By  | 

In povestea de astazi de la metrou este vorba despre sarbatori. Cele pascale. Recunosc ca nu imi statea tocmai la ele mintea, cand m-au izbit istericalele unei don’soare vizavi de ce asteptari avea dumneaei de la prea-numitul (credeti-ma, numai asa ii ziceam) om al ei (ca sa citam exact: “omul meu”) cu ocazia venirii Pastelui.

As zice ca fatuca era cu capsa pusa nu gluma. Cica de Craciun, “omul meu, un insensibil nenorocit” (ma iertati, dar imi venea sa-i zic, mai du-l…) ii daduse doar un amarat urs din plus (la cat de copila la minte mi s-a parut cu fitzele, aerele si istericalele ei – mai bine ca n-ati fost de fata sa o vedeti – chiar ma mir ca nu i-a dat o suzeta). Iar acum, fata, ca sa se asigure ca “omul meu” nu o sa o mai dea in bara, era hotarata sa ii faca o lista de posibile cadouri de Paste pentru care s-ar bucura. Nu a insirat toata lista, dar era clar ca printre preferinte se afla un weekend la munte (o, doamne, cata inspiratie si originalitate), o cina romantica (no comment, deja ma luasera ametelile) si o bicicleta medicinala (clar, fata avea niste complexe de sunculita sau era singurul gen de miscare pe care putea sa-l faca, dar ce facea in acest caz cu “omul meu”, il trimitea singur la cina romantica?).

Ceea ce era de-a dreptul haios nu era lista ei de cadouri potentiale, ci convingerea ei ca “omul meu” e un pampalau pe care nu-l duce mintea deloc, care habar n-are ce-i place ei si prin urmare ea trebuie sa-i dea mura in gura. Ma iertati, dar ala chiar e un pampalau daca accepta o astfel de muierusca pe langa el si care sa-i mai si spuna “draga, uite asta vreau sa-mi iei de sarbatori; o sa ma prefac surprinsa”. (uite ca nu stiu cum sa descriu mai frumos gestul ala cu degetul in gura a semn de stare de voma, dar pe-acolo se incadrau gandurile mele).

Si tot drumul a tinut-o tot asa. Cum de ziua ei i-a luat o pereche de sosete cu degete pentru ca cica lui i se parusera haioase, “dar el nu stie ca nu astfel de cadouri ii iei iubitei tale? ce eu ii iau lui chiloti de ziua lui?”. Cum de ziua indragostitilor i-a trimis doar un sms siropos “cine stie de unde era furat si ala”. Cum de 8 martie i-a zis ca atunci cand o sa fie mama copiilor lui o sa stie ce sa ii ia in aceasta zi de primavara, “nenorocitul, de parca eu mi-as strica talia cu copiii lui?! ce? sa fie ca el?”.

Saraca, mi-am zis, coborand din metrou, desi nu stiam de cine anume mi-e mai mila. Apoi mi-am dat seama: de mine, ca a trebuit sa-i suport vaicarelele, si nici nu eram prietena sau colega cu ea, cum era cealalata don’soara care tot drumul n-a fost in stare decat sa zica “asa e, asa e, da, da”.

Ce ti-e si cu sarbatorile astea! Uite ce face din oameni? (Sau poate ei asa sunt si de sarbatori prind ocazia sa iasa la rampa.)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook