Parenting

“Mami, putem sa ne mutam la Disneyland?” Experienta noastra cu ponturi utile. Partea 1

By  | 

In urma cu 9 ani ajungeam prima data la Disneyland Paris, in drum spre casa, venind din Anglia cu masina. Programasem o sedere scurta, de doua nopti la Paris, ziua din mijloc urmand sa fie dedicata implinirii unui vis din copilarie, pe care amandoi il aveam: acela de a ajunge la Disneyland.

Imi amintesc ca am ajuns la Disneyland la prima ora si am plecat ultimii din parc; in urma noastra s-au inchis portile. O zi intreaga am alergat (la propriu) de la o atractie la alta, incercand sa nu ratam nimic din Disneyland Park. In Disneyland Studio stiam ca nu avem cum intra in aceeasi zi, ca nu este timp. Dar ne-am bucurat din plin de minunatiile din Disneyland Park.

Atunci nu ne-am propus neaparat sa revenim dupa un anumit timp, desi am recomandat ulterior tuturor prietenilor nostri sa nu rateze o astfel de experienta.

Anul trecut Robert a inceput sa intrebe si sa ceara sa mergem la Disney. Erau o multitudine de reclame, mai ales pe posturile de desene animate pe care le urmarea el. N-am putut sa mergem anul trecut, dar ne-am amintit de aceasta optiune anul acesta, in preajma zilei lui de nastere. Ne-am gandit la weekendul prelungit de 1 iunie, la cateva zile distanta de aniversarea lui. Cautarile, mult prea din scurt, nu s-au concretizat. Dar nici n-au incetat. Mai ales ca stiam ca anul acesta este an aniversar – 25 de ani de la deschiderea Disneyland Paris. Si am gasit optiunea pentru inceputul lunii august. 4 nopti de cazare aproape de Disneyland, 3 zile pline in ambele parcuri – Disneyland Park si Disneyland Studio, plus o jumatate de zi in Paris.

Fara tentatia reclamelor, Robert nu mai stia exact la ce sa se astepte, asa ca eram noi mai entuziasmati inainte de plecare. Ne-am spus, insa, ca nu trebuie sa avem asteptari. Ca se prea poate ca Robert sa nu vrea sa incerce toate atractiile din parc, sa nu ii placa nici jumatate dintre ele si nici sa nu fie prea incantat la final. Plus ca, se prea putea ca al nostru copil sa isi doreasca sa zaboveasca pe la toate magazinele de suveniruri, sa ne ceara toate jucariile intalnite in cale, sa se planga de minutele de asteptare la coada la atractii si asa mai departe.

Cum mai toate planurile de acasa nu se potrivesc cu intamplarile din targ, asa si cu asteptarile (sau lipsa lor) fata de sejurul nostru, in trei, la Disneyland Paris.

O sa va povestesc detaliile experientei noastre, structurate pe teme de interes, in speranta ca o sa va inspire si o sa va ajute pentru vacante de neuitat in familie, pentru copiii de orice varsta.

Inainte de asta, vreau doar sa va spun ca noi am avut noroc de vreme buna. Desi inceput de august, maxima zilei anuntata a fost de 24-25 grade Celsius. Am resimtit undeva la 27-28 grade, dar oricum mult mai bine decat temperaturile caniculare de la noi din tara, in aceeasi perioada. Seara, dupa ora 9, se lasa rece, ca uneori era nevoie de un hanorac sau chiar o gecuta.

Eu “m-am descurcat” chiar sa ma intorc acasa racita. Din fericite, cat am fost la Disneyland, m-am tinut destul de tare si m-am bucurat de toata experienta; acasa am recuperat din plin cu zacutul la pat. Dar chiar si-asa, nu imi pare rau decat de faptul ca sejurul s-a incheiat. Vorba lui Robert: “Nu putem sa ne mutam la Disneyland?”

Va invit sa cititi si:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *