Ganduri. Amintiri

Am mancat fast food la Disneyland si nu ma ascund

By  | 

– Ai avut curaj, nu gluma!, mi-a spus zilele trecute o prietena.

– La ce te referi?

– Sa scrii ca ai mancat la Mc Donalds la Disneyland.

–  Daca asa a  fost. De ce-as fi zis altceva?

– Pai nu-ti dai seama cate reprosuri ti-ai primit, cand toata lumea militeaza acum pentru mancare sanatoasa. Te-au sters astia de pe lista!

– Ma lasi! Iar incepem cu faze de genul aoleu ce rea e margarina, dar e prea mic un pachet de tigari pe zi? Am mai discutat despre asta! Si oricum, indiferent de denumire, totul e fast food la Disenyland – ce sa ne mai ascundem dupa degete! – doar ca la alte scoruri.

Exceptand asa-zisele restaurante a la carte, unde puteai opta si pentru niste spaghetti, pe care noi nu le-am incercat preferand sa stam la coada la distractii decat asteptand un ospatar, celelalte locuri de servit masa erau tot un soi de Mc, dar cu alta palarie.

Iar scorurile erau cam asa: un hotdog gigant, cam cat unul si juma de la Ikea (la naiba, iete ca stiu si cum e cu hotdog-ul de la Ikea) – 7,5 euro; un sandvis cu bagheta de-aia de nici 1 leu la noi cu cascaval si sunca (da, de-aia “sanatoasa”) tot atat; la fel si un soi de hamburger cu alta denumire; o apa 2,6 euro; un meniu cu sandvis/hamburger cu cartofi prajiti si o bautura vreo 13 euro.

La Mc meniul pentru copii 4 euro (si pe langa varianta autohtona francezii plusau si cu niste iaurt si sosuri pentru cartofi si carne), iar un meniu Mc Chicken era 7,5 euro. Si nu stiu de ce, dar carnea lor parea mai carne. Sau poate era foamea…

– Da, ma, dar sa spui public…

– De ce crezi ca ar fi fost mai utila informatia despre experienta noastra daca spuneam un neadevar?

– Imaginea!

– Ai dreptate! Trebuia sa povestesc de cuptorul din camera de hotel si macelaria din receptie si pachetelele eco-bio-mio cu friptura cu vin pe care ni le pregatea camerista in fiecare dimineata inainte de plecare. Ce Dumnezeu!

– Ziceam si eu! Ca probabil au fost multe figuri care s-au uitat stramb cand au citit.

– Mai bine sa se uite ele stramb decat sa scriu eu stramb. Si mai bine ca cei care ajung prin locurile respective sa stie la ce sa se astepte. A, ai dreptate, trebuia sa mai spun si de pop-corn la minimum 5 euro si vata de zahar nu pe bat ci la cutie la 10 euro. Si acadele intre 2 si 10 euro. Sa mai zic?

– Si? Te-ai ingrasat?

– De la ce?

– De la Mc patru zile la rand!

– Hai, ma, pe bune? …. Dar sa stii ca ma asteptam la asta. Si sa stii ca m-am si urcat pe cantar cand am ajuns acasa.

– Si?

– Mai, nu. Chiar nu m-am ingrasat. Da’ avand in vedere cate ore am stat in picioare in zilele astea si faptul ca in realitate erau doua mese pe zi – micul dejun si Mc-ul undeva pe la 17 cu niste covrigi si sticks-uri intre, stand pe la cozi – nici nu prea vad cum mi-ar fi iesit schema asta cu-ngrasatul.

– Foarte tare!

– Mie-mi spui! Daca stiam dinainte… 😉

Am povestit mai multe despre Disneyland. Si despre cat de “model” mi s-au parut occidentalii intalniti pe-acolo. Dar despre asta, va spun si voua cu alta ocazie.

Pana atunci, am scris despre experienta noastra la Disneyland, cu informatii si ponturi utile, aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook4k
Facebook