Nu orice mama este expert in parenting

Dorinta de a impartasi cu ceilalti – cunoscuti sau nu – intamplarile, descoperirile si invataturile dobandite din momentul in care ai devenit mama este absolut normala. Vine din bucuria imensa pe care nu credeai ca o poti trai, din neasteptatul pentru care nu te-a pregatit de fapt nimeni, din intrebarea fireasca privind capacitatea ta de a fi o mama buna. Trairile, temerile si bucuriile tale, apreciate si confirmate de alte mame, nu te fac insa un expert in parenting.

Odata ce ai devenit mama, intrucat universul tau are un alt punct de atractie si o alta axa de rotatie, aproape toate conversatiile tale conduc spre copil. Ori tu esti foarte entuziasmata de o noua descoperire la propriul copil – i-a iesit primul dinte, a facut primul pas, a spus primul cuvant.  Ori ceilalti te intreaba despre copil; de cele mai multe ori asa se intampla, prima intrebare care iti este adresata se refera la copil, pentru ca – nu-i asa? – acum nu mai esti altceva decat mama).

Si incepi si povestesti. Azi ceva, maine altceva. Pana cand o prietena, ruda, vecina, devine la randul ei mama. Acum incep intrebarile punctuale. Ce fac? Cum fac? Si tu spui, din experienta ta. Apoi cercul de prietene, cunoscute recent devenite mame se mareste. Prima prietena le indruma si pe celelalte la tine, ca de la tine a aflat si ea. Si tu spui mai departe ce si cum, despre a fi mama. De fapt spui despre tine ca mama. Uneori ai surpriza sa afli ca si la alte mamici s-au potrivit pasii facuti de tine. Ati luat aceleasi masuri, ati folosit aceleasi produse, ba aveti chiar acelasi medic pediatru. Incepi sa capeti incredere in cele pe care le stii tu despre a fi mama. Asa ca, acum, nu astepti prea multe intrebari in domeniu, intrebi tu mamele ce au facut, pentru ca stii ca ai tu niste solutii care functioneaza. Si, daca te pricepi putin si la scris, te apuci si de comunicare online pe aceasta tema.

Ideea e ca tot ce spui sau scrii tu este in continuare o poveste, povestea ta si a copilului tau. Atat. Poti fi o mama perfecta. Dar nu inseamna ca si esti un expert in parenting.

A fi expert, indiferent de domeniu, inseamna a avea cunostinte temeinice si experienta intr-un anumit domeniu. Ori a avea experienta in domeniul de ”mama”, nu poate fi redus la un copil. Faptul ca ai devenit mama nu te-a transforma automat in expert in parenting.

In mass-media exista un principiu: ca un material sa fie obiectiv, trebuie sa aiba cel putin trei surse, trei puncte diferite, trei perspective independente. Cam asa si cu parentignul sau expertiza de mama.

Ca sa te poti pronunta asupra unui domeniu atat de sensibil, ar trebui sa ai cel putin trei experiente – traite personal, full-time. Adica cel putin trei copii. Cu acelasi tata, ca sa fie acelasi amestec de gene. Cu tati diferiti, e alta genetica. E ca atunci cand ai aceeasi reteta de prajituri, folosesti aceleasi ingrediente, dar pentru ca sunt loturi diferite ale materiilor prime, rezultatele sunt totusi putin diferite. Si nu, nu e acelasi lucru daca vecina, sora, fina, nasa, verisoara, iti lasa copilul ei in grija – alaturi de al tau – cateva ore sau o zi intreaga. Timpul este limitat, subconstientul tau stie asta, prin urmare si raportarea ta la micutul respectiv este in conformitate, ca sa nu mai spunem ca si micutul acela stie foarte bine ca tu esti ”autoritatea externa”.

Avem deci aceeasi mama, acelasi tata, trei copii. In mod sigur, diferiti. Si daca ar fi tripleti. Avand trei copii diferiti si experienta de parenting va fi diferita. Pentru ca, raspunsul primit pe aceleasi principii de crestere si educare va fi diferit, tocmai pentru ca fiecare copil este unic in felul sau. Astfel, trecand prin cele trei experiente, ai deja trei perspective diferite de abordare.

Si daca mai ai si un domeniu de activitate care implica relatia cu alti copii – gen cadru didactic sau medic pediatru, e si mai bine. Vei intalni alti zeci de copii diferiti si parinti cu abordari diferite. Vei avea noi experiente si probe ale propriilor teorii privind principiile de parenting. Si daca mai si citesti multe carti in domeniu, poti sa compari si sa analizezi obiectiv.

Atunci, da, poti sa aspiri la statutul de expert, trainer sau cum vrei sa te chemi in domeniul parenting. Altfel, ramanem la experienta personala, un fel de ”amintiri din copilarie”, doar ca e copilaria lui, a copilului tau.

Ceea ce nu e rau, nu ma intelegeti gresit. Iesirile intre mame, comparat experiente, aflat alte abordari, sunt foarte ok, in special cand nu mai stii ce sa faci, cand esti intr-o perioada de mari semne de intrebare. Intalnirile de tipul suete intre mame fac foarte bine. Mai ales pentru tine ca mama care ajungi uneori sa crezi ca numai tie ti se intampla.

Dar trebuie sa le tratam corect. Ca niste intalniri oneste intre mame, conduse de o mama – cineva trebuie sa sparga gheata – si atat. Pentru ca nu orice mama este trainer in parenting si nu toate mamele sunt experti in parenting. Ceea ce este extraordinar! Va dati seama ce-ar fi daca am lua drept cuvant de lege tot ce ar spune fiecare mama intalnita in cale (fie ea si virtuala)?

PS: Eu nu sunt un expert in parenting. Sunt o mama. Ca oricare alta. Care pot spune ce cred, ce simt, ce gandesc. Pot povesti ce am trait, ce am incercat, ce a functionat. Asa cum le spun celor apropiati mie, care au copii, nu stiu ce sa faceti, ce se potriveste copiilor vostri, ce va da rezultate; pot povesti doar ce am facut eu si care a fost rezultatul, ce am crezut eu intr-un anume moment ca e cea mai buna varianta, fara a putea avea insa o certitudine, pentru ca n-am putut proba doua abordari diferite in acelasi timp, ca in doua universuri paralele. Pot spune ce mama am fost eu in diferite momente, ce mama cred ca sunt acum si ce mama imi doresc sa fiu mai departe. Atat. Pentru ca doar atat sunt: o mama.