Parenting

Nu vreau sa fiu mama de baiat

By  | 

Nu ma intelegeti gresit! Imi ador copilul. E sufletul meu si nu mi-as putea inchipui viata fara el. Dar am obosit de atatea amenintari despre mama de baiat. Despre cat de crizata, disperata si nebuna devine o mama de baiat.

“Mamele de baieti sunt altfel”.
“E mama de baiat, normal!”

Sincer, mi se face frica! Ma si gandesc in ce monstru o sa ma transform…

Proiectia viitorului arata sumbru rau de tot. Nu doar ca eu – ca mama de baiat – voi fi plecata cu sorcova (ca tot e sezon – sic!), dar si copilul devenit adult va fi cu totul altul.

Acum poate ca se lipeste de mine, imi spune ca ma iubeste si vrea sa faca o gramada de lucruri cu mine, dar cand va fi mare nici nu ma va suna, nici nu va veni in vizita, nici nu-i va pasa de mine si povestile mele.

Iar daca incerc sa imi pastrez o doza de incredere in mine si in copilul meu, in relatia noastra, si sa spun doar un “nu neaparat”, mi se raspunde imediat cu: “o sa vezi tu”.

Pe bune, mie asta-mi suna mai mult a blestem! De ce adica tre sa fie musai asa? De ce mi-ai dori sa fie asa?

Nu neaparat ca as fi eu o mama mai cu mot, dar de ce sa moara si capra vecinului? Ce ti-a facut?

Eu am incercat sa-mi privesc si tratez copilul ca pe un copil si-atat. Mi-am auzit destule de genul “plange ca o fata”, “e prea sensibil”, “se tine dupa fusta mamei ca o fata”. Nuuuu! Doar ca un COPIL! Dupa cine vreti sa se tina? Dupa vecina de la patru?

Si-apoi mai e aia cu “sa ai grija de baieti”.

Da’ chiar va rog sa-mi explicati logica. Deci, daca un tata e tata de fata, trebuie el sa aiba grija de fete. Dar daca e tata de baiat, apoi s-a scos! Se poate culca pe-o ureche, pentru ca ea, mama, va avea grija de baieti, desi ea stie ca are doar un baiat si un sot.

Si eu care am trait toata copilaria, adolescenta, tineretea si ce-a mai urmat pana am devenit mama (de baiat) cu credinta – gresita, se pare – ca mama si tata au grija impreuna de copil, indiferent de sexul lui, si ca toti au grija unii de altii. Pentru ca sunt o familie. Habar n-aveam cum sta treaba in realitate! Dar, cum se spune, omu’ cat traieste-nvata!

Iar eu sunt dispusa sa invat si sa accept o lectie noua in fiecare zi. Doar ca nu chiar orice.

Uite, pe-asta cu mama de baiat de tot cozonacul (ca sa nu zic tot rahatul) nu vreau sa o accept asa usor!

Si chiar de-ar fi sa ma ajunga blestemele – sau tocmai din aceasta perspectiva-, lasati-ma sa ma bucur acum de momentele de lipiceala si dragaleala! Lasati-ma sa fiu azi mama – si-atat! Lasati-ma sa ma incarc cu amintiri cat mai multe cu care sa-mi duc batranetile astea nenorocite de mama de baiat cu care ma tot amenintati!

1 Comment

  1. Pingback: "Pa, mami!". Scurt. Din mers. Fara privire inapoi - iulianaroca.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook