Evenimente

O noua Feerie, o noua magie

By  | 

“Cand nu scriu pe blog, creez altfel de scrieri felurite”. Asta scriam pe Facebook in urma cu doua zile. Dupa doua saptamani in care atentia mea a mers intr-o singura directie. O noua poveste minunata, o noua ferie.

Feriile sunt spectacolele de dans si balet pe care le organizam la Fundatia Nadia Comaneci de patru ani, de doua ori pe an. Iar in ultima zi a anului scolar, pe 15 iunie, am creat cea de-a patra editie a Feeriei Dansului.

Fiecare Feerie are alta tema, alta poveste de vis. Si fiecare necesita o munca titanica. O munca pe care o ducem in doi oameni: subsemnata si coregraful Viviana German-Potlog.

Eroii din umbra

Munca mea se vede mai putin, dar noi stim foarte bine ca fara orele mele prelungite de munca pana la miezul noptii, fara implicarea totala, fara organizarea aceasta din umbra, Feeriile nu ar mai arata la fel.

Recunosc, nu de putine ori, mi-am spus ca nu mai pot, ca vreau sa ma opresc, ca ma doare sa aud comentarii nu tocmai placute, sa vad nemultumiri nu tocmai justificate, sa nu simt nicio apreciere.

trofeeNu sunt insa genul sa renunt. Mi-am asumat sa fiu alaturi de un om in implinirea unui vis maret. De a avea propriul spectacol, de a darui ceva in plus unor copii, de a fi acolo sus, unde merita sa fie prin munca sa.

Si pentru ca inca mai cred ca oamenii buni trebuie sprijiniti sa fie vazuti asa cum merita, de fiecare data merg mai departe. Chiar daca aprecierea vine doar din bucuria personala de a duce la bun sfarsit un proiect mare si din zambetele curate pe care le vad de fiecare data pe chipurile unor copii frumosi. Asta e rasplata mea.

Am inceput aceasta nebunie frumoasa in vara lui 2015. Pe atunci aveam vreo 70 de copii pe scena. Si ajunsesem acolo dupa alti ani de munca, alaturi de un om care imi e model de daruire si devotement, de lipici si eleganta. Nu am uitat cum am inceput, cum am progresat in toti anii acestia, cum am invatat impreuna cu copiii pe care i-am vazut crescand pe ritmuri de muzica si in pasi de dans si balet.

Am ajuns anul acesta la 170 de copii pe scena. Si am evoluat si noi in pregatirile minutioase pentru un spectacol-minune. Acum sunt alte coregrafii, alte costume, alte povesti. Copiii care au deja cativa ani de pregatire la Fundatie, in cadrul programului MiniMe, se descurca singuri pe scena, ca adevarati profesionisti. Si noi, la randul nostru, ne-am perfectionat in organizare. Avem bilete pentru toti parintii, bunicii si invitatii din public. Avem de fiecare data trofee in tema spectacolului. Diplome, materiale vizuale, parteneri importanti si sustinatori in media. Pe toate le facem doar noi. Si doar noi stim cum nu dormim noptile, cum ne trezim in miez de noapte si ne trimitem mesaje, ne consultam, ne punem cap la cap ideile.

Este un efort comun si bucuria noastra este licarul de fericire din ochii celor mici si lacrimile de mandrie din ochii parintilor.

Munca unui parinte-organizator

Pentru mine este mai mult decat o carte de vizita. Este ceea ce sunt, ce imi place sa fac. Chiar daca de fiecare data este si un motiv de durere. Pentru ca, la fiecare Feerie, sunt si parinte. Dar nu acel parinte care se bucura de propriul copil pe scena. Ci parintele care abia dupa doua ore de la finalul spectacolului isi poate strange copilul in brate sa-i spuna ca e mandru de el.

“Cred ca cel mai greu lucru pentru un parinte este sa nu fie alaturi de copilul sau. Chiar si in cele mai “banale” momente.

Pana acum nu am lipsit de la nicio serbare sau eveniment important. Stiu parinti care nu au acest noroc.

robertTotusi am deja sapte spectacole mari in care nu m-am putut bucura de reusitele copilului meu asa cum o face orice parinte spectator. Pentru ca eu am rolul de organizator; care “intamplator” este si parintele unuia dintre zecile de copii de pe scena.

Si daca la editiile anterioare mai fugeam putin in sala sa il vad, anul acesta nici macar atat n-am apucat. Pentru ca in timp ce el canta pe scena, eu inca aranjam in spate daruri venite in ultima clipa de la parteneri. Iar cand sala aplauda la finalul momentului, eu faceam prezentari si imparteam trofee si diplome tuturor copiilor, fara vreo diferentiere.

Eu nu am sansa de a ma bucura la aceste spectacole ca oricare dintre cei 400 de parinti din sala. Eu nu ii pot spune copilului imediat ce coboara de pe scena ca sunt mandra de el si ca il iubesc. Nici macar cand se termina tot spectacolul. Pentru ca eu mai am de strans de pe scena si din spatele ei dupa ce pleaca tot publicul.

Pentru ca eu nu sunt acolo sa ma laud pe mine sau copilul meu. Eu sunt acolo sa ma asigur ca iese totul bine, chiar daca munca mea nu sare in ochi si nu e apreciata cum ar trebui.

Noroc ca al meu copil mai are un parinte si niste bunici care il pot asigura – si in locul meu, in astfel de momente – ca este pretuit.

Abia dupa vreo doua ore de la lasarea finala a cortinei ajung sa imi strang copilul in brate si sa-i spun cat de mandra sunt de si cu el. Si adorm strangandu-l in brate si multumindu-i ca este copilul minunat care este.”

Am scris aceste randuri pe Facebook, dupa ce mi-au curs in minte o noapte intreaga. Pentru ca nu stiu cati realizeaza de fapt adevarata munca a mea.

Am poate sansa de a fi mandra de doua ori. De propriul copil, dar si de propriul proiect. Un proiect care, cum spuneam, sta pe umerii a doi oameni. Cu sustinerea unui sef din categoria celor rari – Virgil Munteanu – care te lasa sa “iti faci de cap”. Este o dovada de incredere, dar inca o dovada in plus ca ceea ce facem, facem extrem de bine. Si asta e o alta rasplata pentru mine.

Feeria Pasarilor si o pasare-maiastra pe nume Vivi

Cum a fost Feeria din aceasta vara? A fost inca un vis minune! Si da, si noi ne-am dori o sala cu o mie de locuri, o sala in care toti parintii sa fie in primele trei randuri, sa isi vada cat mai aproape copiii. Si eu mi-as dori sa il vad, sa ma bucur de reusitele lui. Asa ca ii inteleg perfect. Ma bucur insa ca am gasit insa in Sala Rapsodia locul in care sa avem spatiu toti, cu o scena in care copiii sa se desfasoare asa cum merita dupa munca lor, in care sa ne bucuram pe deplin de minunatia de spectacol pentru care muncim toti. Iar anul acesta am oferit ceva in plus: o transmisie live pe Facebook a intregului spectacol.

Am deschis Feeria Dansului – Editia a IV-a – Feeria Pasarilor cu o alta premiera, un alt proiect la care personal tanjesc de mult: Corul MiniMe. De mult cochetez cu aceasta idee, impreuna cu profesor-dirijor Florentina Brescanu. Si ma bucur ca am reusit sa aratam ca se poate, ca o sala mare poate rasuna de vocile calde ale unor copii, desi nu atat de multi pe cat ne-am fi dorit noi.

Am continuat cu cele noua grupe de dans si balet, fiecare intruchipand o alta pasare. Am avut lebede, pasari paradis, canari, papagali, parasi flamingo, colibri, berze, pauni si pasari phoenix. Fiecare la fel de gratioasa, la fel de talentata si incantatoare.

feerieIar eu am alergat de colo-colo. Am dat interviu la B1 Tv, despre Feerie. Am vorbit pe scena, despre Corul MiniMe, despre minunea de coregraf Viviana, despre copiii extraordinari pe care i-am avut pe scena si despre echipa mica, dar uriasa in implicare, care s-a ocupat de reusita intregului spectacol. Am pregatit pungi in spatele cortinei, am oferit trofee, diplome si cadouri tuturor copiilor de pe scena. Asta, tot rezultat al muncii anterioare si sansei de a avea alaturi parteneri care au inteles ca nu e un concurs, ca nu oferim 2-3 premii, ca ne rasplatim toti cei 170 de copii cu daruri, pentru ca toti merita. Si vreau sa le multumesc ca ne-au fost alaturi: Orange Romania, PepsiCo Romania cu brandurile Prigat si Roua muntilor, Farmec, Gerovital, Boromir, Alka, Unirea de la Orkla Foods Romania, 7Days de la Chipita, DeSilva cu brandurile Leibniz, Knoppers, Mamba si Smile Gummi Softies, PanFood, Eisberg, Green Cola, Fabrica de Sandwichuri, Delicatese Florescu, Editura Integral, Constructii Erbasu, Bondoc si Asociatii, Thea Store si The Flower Society, precum si partenerilor media Evenimentul Zilei, Elite Business Women, Revista Femeia si Smart and Happy Child.

Am avut emotii. Emotii pe care le am de fiecare data intr-un proiect. Pentru ca imi doresc mereu ca lucrurile sa iasa bine, cat se poate de bine. Si intotdeauna fac tot ce imi sta in putere ca, dupa ce coboara cortina, sa fim mandri ce am reusit sa cream. Si cand iti vezi wall-ul de la Facebook plin de imagini si cuvinte frumoase, stii ca intr-adevar ai creat o poveste de neuitat.

echipaMultumesc, Super-Vivi! Alaturi de tine descopera cat de super sunt!
Sa ne dea Dumnezeu sansa de a crea noi Feerii, tot mai frumoase!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook