O sambata cat o vacanta. Mai putin de 100 de lei

Cat am fost copil, plecarile mele au fost cu trenul. In tabara, inca de la 3 ani si jumatate. Cu parintii mei in concediu sau la bunici, in fiecare vara. La liceu, departe de casa.

Mie imi e drag trenul. Mi se pare chiar mai relaxant decat cu masina. Chiar daca teoretic cu masina ai mai multa libertate de miscare, in sensul de ocol si opriri. Si mai ales ca acum trenul poate fi mai civilizat si mai putin aglomerat decat in copilarie, cand dormeam pe holul vagonului, pe ziar, sau ma bagau ai mei pe geamul trenului, pentru ca era super-mega-extra-aglomerat.

Asa ca, de mic, l-am urcat pe al meu copil in tren. Are si norocul de a merge in fiecare an cu parintii mei la mare cu “sageata”.

Si cand o prietena mi-a propus sa facem o escapada cu trenul, sambata, am zis “prezent” fara sa stau prea mult timp pe ganduri.

Sambata, dimineata, ne-am intalnit. Trei mamici. Fiecare cu copilul din dotare.

Am luat, asa cum planificasem, trenul spre Targoviste. Se anuntase ploaie, asa ca aveam in spate, in rucsac, geci, pelerine de ploaie, chiar si cizme. Eram pregatite pentru orice. Mai putin pentru lipsa de comunicare ale doamnelor de la bilete. Deh, probabil ca ele cred ca vorbesc doar cu navetisti. Sau poate ca, atunci cand salariul si prima de sarbatori nu depinde de eficienta comunicarii cu clientul, nu te obosesti prea tare. N-am stiut prin urmare ca exista posibilitate de bilet cu loc si ca acesta se da doar la cerere, dar in final ne-am descurcat. Noroc ca trenul n-a fost aglomerat. Mai mult, la intoarcere, ni s-a spus ca trenurile care vin la diferenta de jumatatate de ora sunt la fel, costa la fel. Da, pretul era acelasi, dar trenurile alea nu aratau deloc la fel.

In fine, sa revenim.

Drumul de o ora si jumatate cu trenul, cu trei copii, poate trece chiar mai repede decat cu masina. In tren scoti carti, jucarii, copiii alearga de colo-colo, se uita pe geam, se uita in fata, la conductor, mananca in voie, merg la toaleta fara sa tragem pe dreapta. Noi, cel putin, n-am simtit cand a trecut timpul.

Am ajuns la Targoviste. Cred ca este orasul ideal pentru o iesire cu copilul intr-o zi de weekend, cu plecare dimineata si intoarcere seara. Tot ce e important de vazut, intr-un timp scurt, este in acelasi loc.

De la gara am luat un taxi pana la Turnul Chindiei. 7 lei. Impartit la trei, ca si cum n-ar fi.

Am decis sa incepem turul nostru cu Gradina Zoologica, la trei pasi de turn. Biletul – 7 lei de adult si 4 lei de copil peste 3 ani. Mai ieftin decat un bilet de adult in Bucuresti.

Gradina Zoologica din Targoviste este curata. Are lei, tigri, ursi, maimute, pesti, reptile, pasari exotice, lama, gaste, caprite – care aveau ieduti foarte blanzi, pe care i-am hranit cu iarba, spre deliciul copiilor, vulturi si chiar sconcs – n-as fi zis ca vom vedea un sconcs si am zambit cand baiatul meu a zis ca el vrea sa vada un sconcs.

In Gradina Zoologica din Targoviste exista si mese si bancute si cred ca poti avea un picnic foarte dragut intr-o zi cu soare. Exista si un leagan in apropierea masutelor, astfel ca cei mari pot sta la masa, la un sandvis si o vorba, in timp ce copiii alearga si se joaca.

Dupa ce am plecat de la Zoo, am zis ca e timpul de o pauza de masa, nu inainte de a pleca cu un magnet de 5 lei ca amintire de la Zoo. Si am optat pentru pizza. Daca-i bal, pai bal sa fie. La restaurantul din acelasi parc unde se afla si Gradina Zoologica. Restaurantul are loc de joaca, asa ca asteptarea comenzii a fost chiar un moment binevenit. Copiii s-au jucat in voie, apoi am mancat, am baut o bere, ne-am relaxat. Mai putin de 30 de lei. Asa pranz, mai zic si eu.

Pentru ca era promisa, dupa pranz a urmat inghetata. O cupa doar 1,5 lei. Unde mai gasesti asa ceva in Bucuresti? Am profitat si nu ne-am limitat doar la o cupa. Si fiecare a ales ce-a vrut. Bun – bun!

A urmat vizita la cetate si Turnul Chindiei. 10 lei biletul, doar pentru adulti, copiii pana la varsta de scoala avand gratuitate.

Mi-am amintit ca prima data cand am urcat in turn a fost cand am fost facuta pionier. Imi aminteam ca toate mamicile care ne-au insotit atunci au obosit repede pe scarile circulare. Si mie mi s-a parut ca ma ia cu ameteala.

Acum, insa, mi s-a parut ca am ajuns imediat. Al meu copil era in frunte, topaia pe scarile alea. Stia ca de sus va vedea “lumea”, adica tot orasul, si asta il incanta foarte tare. I-a placut si sa alerge printre ruine si sa coboare “in pestera”, in camera de sub nivelul solului din fosta cetate.

Si-a pus dorinte la toate gropile unde a vazut banuti aruncati. “Nu spun ce dorinta mi-am pus, ca nu se indeplineste. Si oricum nu poti sa mi le indeplinesti tu”, mi-a spus dupa ce a stat concentrat, cu ochii inchisi si mainile impreunate, rostind in gand cu multa seriozitate marea dorinta, de fiecare data alta.

Dupa vizita la turn, de unde am luat un magnet din ceramica, in forma turnului – doar 3 lei, ne-am intors in parc. N-am stat insa pe cat ne-am fi dorit, din cauza ploii. Nu am plecat la primii stropi, dar cand ne-am apropiat de ora de plecare a trenului, am zis ca e cazul sa ne repliem.

La intoarcere, din cauza comunicarii “eficiente” a doamnei de la ghiseu, despre care va spuneam mai devreme, n-am mai luat trenul sageata, ci unul cu compartimente, model vechi, din copilaria mea. Asa si arata, nimeni n-a mai modernizat nimic, ba chiar primul vagon parea neaerisit de-atunci.

Copiii si-au gasit de joaca si la intoarcere. Si ne-am trezit ca deja am ajuns la Bucuresti. Am uitat sa spun ca drumul cu trenul Bucuresti – Targoviste ne-a costat 20 de lei, dus-intors, copiii nostri fiind inca la varsta gratuitatii.

Mai putin de 100 de lei. Pentru o sambata cat o vacanta.

Clar, reeditam cu prima ocazie. Alta destinatie, aceeasi distractie!