Parenting

Parinte, impotriva lumii

By  | 

Dacă nu ne-ar mai păsa atât de mult de cei din jur…

V-ați uitat puțin la părinții din jur, sau chiar la voi înșivă, în momentele de criză în relația cu propriul copil? Cel mic nu ascultă. Se încăpățânează parcă să nu vă audă. Se oprește în mijlocul drumului și refuză să se mai miște. Sau plânge. Și plânge. Nimic din ce spuneți nu pare să treacă dincolo de lacrimi, spre sufletul lui. Cu cât spuneți mai mult în încercarea de a afla cauza și a îndrepta situația, parcă mai rău se adâncește groapa dintre voi și copil.

Și chiar în clipa când îți muști limba, respiri adânc sau numeri în gând până la zece, pentru a rămâne calm, simți priviri ațintite asupra ta. Sau cineva binevoitor întreabă, aparent retoric, oare ce o avea copilul. Și, exact ce vă doreați, i se adresează direct copilului fie cu întrebări, fie cu sfaturi.

Urmarea? Sunt două scenarii. Fie simți că ți se umflă o venă și îți vine să-i zici persoanei în cauză să își vadă de drum (poate chiar te și exprimi), fie simți că ți-ar prinde bine o groapă în care să te ascunzi.

Ar trebui să ignori. Să îți vezi de relația cu copilul tău, ca și cum lumea din jur nu ar exista. Să vorbească, să își dea cu părerea, să bufnească toți și tot, daca e nevoie, ție ar trebui să nu-ți pese. Dar poți?

Propria noastră copilărie, societatea, mentalitatea general te împiedică, însă, să pui în aplicare toate sfaturile de parenting pe care le-ai citit până atunci.

”Nu e frumos”. ”Se uită lumea la noi”. ”Ne facem de râs”, cu varianta ”te faci de râs”. ”Uite, copilul celălalt nu face așa” sau ”Vezi ce cuminte stă? Tu de ce nu poți?”. Toate dau năvală în mintea noastră, fix când suntem la limita puterilor de răbdare și înțelegere.

În teorie, copilul și momentul de criză nu trebuie să țină seama de lume. Importantă este relația din acel moment, înțelegerea și afecțiunea. În teorie. Pentru că, așa cum se spune, practica te omoară. Poate într-o lume în care nimeni nu s-ar uita lung la tine și și-ar vedea de drum fără să-și dea ochii peste cap și fără să-ți dea lecții de parenting, ai reuși să-ți păstrezi echilibrul și să gestionezi corect situația de criză.

Dar în lumea în care toți se pricep la toate și particularitățile sau individualitatea nu are nicio valoare în fața regulilor moștenite de ”integrare” în rândul lumii, eforturile de parenting modern, occidental, sunt foarte ușor înnăbușite.

Probabil că rețetele importate de parenting ar trebui puțin adaptate și ar trebui să includă pe lângă educația copiilor și relația parinte-copil și o secțiune importantă de educarea adulților străini de relația părinte- copil și relația părinților cu acești străini ”bine-intenționați”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook