Evenimente

Poti orice si meriti tot

By  | 

Initial, aveam in minte alt titlu. Ceva de genul “Spune-i ca poate orice si ca merita totul”. Un soi de indemn pentru barbati, ca inspiratie de cadou pentru femei, de 8 martie. N-am apucat sa scriu atunci. Nu intamplator, probabil. Ca uite, azi, reusesc sa astern gandurile asa cum le simt, de fapt.

Premisa 1

Asa cum stiti, probabil, in fiecare an in preajma Zilei Internationale a Femeii, sunt organizate tot felul de evenimente dedicate femeii, drepturilor femeii, luptei pentru egalitate etc. Si, ascultandu-i pe vorbitorii de la aceste evenimente, risti sa pici in capcana de a te victimiza ca esti femeie, ca traiesti intr-o lume in care inca nu exista egalitate de gen.

Asa cum imi spunea cineva intors din vacanta intr-o tara exotica, unde in resort e rai, iar in lumea localnicilor e prapad: daca stai sa te gandesti, mare noroc ca traim totusi in tara asta; putea fi mult mai rau pentru noi; mai ales pentru noi femeile!

Si nu vreau sa dau nume de zone din lumea asta in care femeile sunt pe o treapta, doua, noua mai jos in raport cu barbatul, dar la noi – totusi – exista si femei in functii de conducere, exista si femei chiar cu salarii foarte mari, exista si femei cu cariera militara, spre exemplu, exista femei vizibile si nu doar in umbra unui barbat.

Premisa 2

Putini stiu ca tema lucrarii mele de disertatie, de la finele masterului in comunicare (acum muuulti ani) a fost tocmai feminismul. Mai mult pentru ca profesorul coordonator  era (si este) un om apropiat sufletului meu si pasionat de acest subiect. Atunci am analizat, in primul rand, cum este reprezentata femeia in mass media. Ideea este insa alta. M-am lovit de subiect si mi se pare ca se insista putin cam mult pe “egalitate”.

Ok, inteleg ca nu ne mai putem lega de dreptul la vot, ca il avem deja; ca nu putem cere locuri de munca, pentru ca sunt deja (cam la fel de multe sau putine cat si pentru barbati); nu putem cere acces la educatie (nu stiu sa fie vreo scoala doar pentru baieti; pana si la Teologie exista sectie pentru fete, nu mai vorbim de Politie, Armata sau Aviatie).

Nu vreau sa abordez aici subiectul violenta, pentru ca asta n-ar trebuie sa fie tema de Ziua Femeii, ci tema universala, de umanitate.

Batem apa-n piua pe egalitate. Si ii mustram cumva, mai mult sau mai putin direct pe barbati, ca nu sustin egalitatea de gen.

Revelatie

Egalitatea asta imi suna putin a utopie. Nimeni nu e egal cu nimeni in lumea asta. Fiecare este unic in felul lui. Nici barbatii nu sunt egali intre ei, la modul general; nici femeile nu sunt toate egale; mai sunt si niste diferente majore cu baza genetica; nu prea stiu cum am putea vorbi de egalitate 100% intre femei si barbati.

Personal, cred ca ar trebuie sa vorbim mai putin despre egalitate si mai mult despre parteneriat. Mai ales din perspectiva familiei, dar nu numai.

Si ca, daca e sa lucram la ceva, ar trebui sa lucram la niste mentalitati si prejudecati.

Sa nu mai gandim ca musai barbatul e cel care aduce banii (mai multi) in casa sau ca doar femeia se ocupa de casa si copil (stiti vorba ceea: femeia tine casa).

Dar nici sa gandim ca trebuie sa fim egali. Eu as vrea sa gandim mai mult ca suntem parteneri.

Cand plecam la drum impreuna, suntem membrii aceleiasi echipe si tragem spre acelasi scop final.

Nu trebuie sa impartim lucrurile in mod egal. Daca unul spala vase 5 minute nu e musai ca si celalalt sa faca la fel. Nu trebuie sa contorizam fiecare ce si cat timp face, ca nu cumva sa fie “suntit” si celalalt sa scape mai usor.

Ideea e sa ne sustinem unul pe celalalt. Cand unul are o perioada mai incarcata la job, spre exemplu, celalalt sa preia din indatoririle de acasa. Daca unul are o perioada emotionala grea, celalalt sa il lase timp si spatiu sa se echilibreze, fara sa-I reproseze neglijarea casei sau altor indatoriri.

Sa ne apreciem unul altuia calitatile, sa ne incurajam reciproc. Sa admitem ca nu putem (si nici nu stiu daca ar trebui sa vrem) sa le facem pe toate de unul singur. Sa cerem ajutor. Sa nu asteptam ca celalalt sa ghiceasca ganduri si nevoi. Sa multumim pentru ceea ce avem si primim. Sa oferim fara sa cerem un soi de nota de plata. Sa ne spunem cat de des posibil, unul altuia: poti orice si meriti tot! Sa fim impreuna, parteneri.

Un ultim gand

Cred ca daca, intr-o familie, partenerii reusesc sa se priveasca asa, sa se admire si sa se respecte reciproc, sa creada unul in celalalt, sa se incurajeze si sa se sustina unul pe celalalt, cei doi parteneri isi vor creste si copiii cu acelasi mesaj: poti orice si meriti tot!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook