Povesti pentru copii

Povestea omului de zapada Morcoveata

By  | 

A fost odata ca niciodata un om de zapada caruia i se spunea Morcoveata.

Era tare mandru de nasucul lui, morcov portocaliu perfect.

Canta si dansa toata ziua. Despre orice si oricine. Si despre morcovul lui, bineinteles :)

Baiatul il privea de la geam si, cu fiecare zi ce trecea, omul de zapada il enerva tot mai mult.

Intr-o zi, se duse la el si-i spuse:

“Te crezi smecher, omule de zapada, de canti si dansezi toata ziua? Las’ ca ramai tu fara morcov!”

Si noaptea, in timp ce omul de zapada dormea, s-a furisat din casa, s-a apropiat de omul de zapada si i-a furat morcovul.

Dimineata, cand s-a trezit baiatul, era liniste. “Ce bine!”, si-a spus el in gand.

In curtea din spatele casei, omul de zapada era trist. Foarte trist.

Fara morcovul nasuc nu putea respira bine si, prin urmare, nu mai putea canta. Si fara cantec, nu mai putea nici dansa.

Nu mai avea nimic. Fara morcov parca nici om de zapada nu mai era. Nici Morcoveata nu mai putea fi numele lui.

Zilele treceau, omul de zapada era din ce in ce mai trist.

Parca si baiatului ii era dor putin de cantecul, dansul si veselia omului de zapada.

Ar fi vrut sa indrepte lucrurile, dar nu avea curaj sa-i spuna omului de zapada ca el i-a furat nasul.

I-a venit insa o idee salvatoare.

“Omule de zapada, tu crezi in Mos Craciun?”, l-a intrebat el.

“Bineinteles! Cine nu crede?”, i-a raspuns omul de zapada.

“Poate ar trebui sa-i scrii o scrisoare, sa-ti dea alt morcov”.

“Ce idee grozava! Cum de nu m-am gandit la asta? Ai dreptate! Asa voi face!”

Si omul de zapada i-a scris Mosului o scrisoare:

“Draga Mos Craciun, stiu ca esti ocupat, ca trebuie sa ai grija de atat de multi copii, dar daca ai putea strecura in sac si un morcov pentru mine, ar fi minunat. Multumesc”.

Noaptea, baietelul pandea momentul in care omul de zapada va adormi. Inca mai avea morcovul in frigider. Omul de zapada avea dreptate: era perfect, avea motive sa se mandreasca cu morcovul lui.

Imediat ce omul de zapada a adormit, baiatul s-a strecurat afara si, cu grija, i-a pus omului de zapada morcovul la locului lui de nas perfect.

A zambit. Omul de zapada arata mai bine asa.

Dimineata, cand s-a trezit, era veselie mare afara. Omul de zapada canta si dansa si mai multi copii se adunasera in curte in jurul lui.

A navalit afara sa-l vada iar pe Morcoveata fericit.

“Multumeesc! Multumeeesc!”, i-a strigat omul de zapada cand l-a vazut. “Ai avut dreptate! Am iar un morcov perfect! Exact la fel! Nu e grozav?”

Omul de zapada nu stia ca, in cazul lui, Mos Craciun fusese chiar baiatul din casa. Si nici baiatul nu avea de gand sa-i spuna. Era multumit. Facuse o fapta rea, dar indreptase lucrurile.

“Iarta-ma!”, spuse in soapta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook