Povesti pentru copii

printre flori (16)

By  | 

In jurul lui, natura era vie.

Florile se unduiau usor, ordonat, ca intr-o defilare pe podium. Frunzele se miscau in ritm de slow. Si mai multe pasari mici fredonau melodii diverse.

Buburuza vazuse in zborurile sale nenumarate astfel de tablouri. Dar acesta i se parea deosebit. Poate pentru ca in fata se intindea un camp cu flori de toate culorile pe care le vazuse pana atunci. Ca si cum toate imaginile pe care le pastrase in memorie se adunasera acum, se suprapusesera, se unisera si formasera acest decor pe care tocmai il traversa.

Avea o stare de liniste, multumire si fericire. Se simtea bine.

Si in acelasi timp, era nerabdator.

Distanta pana la padure nu era atat de scurta pe cat i se paruse cand o lasase in urma pe lacusta. Zborul ii placea, totusi. Muzica muta, dansul pe loc, adierea ghicita, soarele pus pe sotii, totul il indemna la visare.

Si visul il purta intr-o lume la fel de colorata. Doar ca nu mai era singur. Erau doi. Ei doi.

Dansau pe petale albastre, se alergau printre flori rosii, se ascundeau sub frunze argintii.

Apoi se chemau, se regaseau si iar se invarteau pana ameteau. Si cadeau pe spate pe cupola unei papadii. Si radeau in hohote. Ce frumosi erau amandoi!

Se trezi abia cand mai avea un fir de ata sa se ciocneasca de un copac.

Ajunsese.

Dar stai, lacul era langa marginea padurii.

Adica, lacul era sub lac.

Da, da, se afla deasupra lacului.

Acum era momentul.

Inima i-o luase la galop. Era atat de nerabdator…

Si daca totusi ea nu se afla acolo? Daca avusese dreptate si lacusta habar n-avea?

Mai rezista oare?

Prinse curaj si incepu sa coboare incet spre lac.

Apa era verde cristalin. Pe luciul lacului pluteau flori albe. Superbe! Ca rochia ei in dansul din vis.

Se apropie. Nu zarea nimic in jur. Doar flori si apa. In are se oglindea si isi zambea increzator. Va reusi pana la urma, isi spuse in gand. Si se aseza pe una dintre florile albe sa se gandeasca. De fapt, sa mai viseze putin. Ii placeau visele. Acolo erau impreuna.

Plutea. La propriu. Vantul usor sufla in floare, purtand-o usor pe apa…

Dintr-o data, simti cum floarea se lasa brusc intr-o parte. Cat pe-aci sa-l arunce cat colo, spre fundul apei. Abia reusi in ultima clipa sa se prinda de partea superioara a florii, ramanand la suprafata.

Ce se intamplase?

Floarea isi castiga cat de cat din echilibru.

“Oac!” se auzi. “Pardon. Mai traiesti?”. Era o broasca. Verde, cat sa se confunde cu apa, cu ochii mari si bulbucati.

“Sper”, raspunse buburuza revenindu-si din socul anterior.

“Ai platit bilet?”, il intreba broasca cu un aer serios.

“Ce sa fac?”, se mira buburuza de intrebare.

“Bilet. Ai platit bilet?”

“Ce bilet? Pentru ca se platesc bilet? Si cu ce sa platesc bilet?”

“Biletul de sedere. Pe lac. Cu o floare”.

“Poftim?”, reveni buburuza.

“Ti-am raspuns la intrebari. Sa poti sta pe lac trebuie sa platesti un bilet. Biletul se plateste cu o floare. Una din cele cateva portocalii micii, care se ascund la umbra florilor galbene”, incerca sa ofere cat mai multe detalii broasca.

Buburuza nu intelegea nimic. Si era convins ca broasca face glume pe seama sa. Ceea ce spunea nu avea niciun sens. Doar lacul era pentru toti, nu?

“Stiu ce vrei sa spui”, ii intrerupse gandurile broasca, de parca i le auzea. “Vrei sa spui ca lacul este pentru toti. Ei bine, nu. Nu este pentru toti. Abia am salvat nuferii acestia. Inainte era pentru toti. Care cum avea drum pe-aici se si gandea ca n-ar fi rau sa stea o vreme pe la noi. Si distrugeau tot. Nu le pasa. Ca nu era casa lor. Asa ca, acum, cine vrea sa stea prin zona. Plateste. Si plateste mai mult, daca sta mai mult”, ii furniza broasca toate raspunsurile la intrebarile inca nerostite.

“Am inteles. Da, cred ca ai dreptate”, se vazu obligat sa admita buburuza. “Dar as avea o intrebare, totusi”, continua.

“Te ascult”.

“Ai vazut cumva o buburuza portocalie pe lac. A fost pe-aici? Mai este?”

“Da. Da. Nu”.

“Da sau nu?”, intreba aproape enervata buburuza. Alternanta de raspunsuri telegrafice si raspunsuri interminabile ale broastei il cam enervau.

“Da, am vazut. Da, a fost pe-aici. Nu, nu mai este”.

“Esti sigura?”

“Bineinteles. A stat aici o zi. A platit cu cea mai frumoasa floare portocalie pe care am primit-o pana acum. Era ca hainuta ei. Deosebit. Dar a plecat”, ii explica broasca si buburuza se simtea sfarsit. Ajunsese si acum prea tarziu. Stia, pur si simplu stia, ca ea era cea al carei drum il urma. Desi ar fi putut fi oricare alta, simtea in suflet ca nu putea fi decat ea. Si totusi nu reausea sa o gaseasca, sa ii spuna “te-am gasit”

“Vrea sa vada cum e la munte”, spuse deodata broasca.

“Cum?”

“In zbor”, raspunse sec broasca.

“Nu, nu. Am vrut sa intreb despre ce vorbesti?”

“Despre buburuza portocalie. A spus ca vrea sa vada cum e la munte. Vrea sa zboare pana in varfului muntelui. Acolo”, si ii arata un pisc care se inalta parca din mijlocul padurii.

“Trebuie sa plec. Aaa… trebuie sa iti platesc pentru cat am stat?”, intreba buburuza de teama ca a incalcat vreo regula si i se poate intampla ceva grav. Broasca era cam mare totusi si isi imagina ca daca vroia putea sa-l inghita intr-o secunda.

“Nu, nu. Daca esti prieten cu buburuza portocalie, nu trebuie. Floarea ei e buna si pentru prietenii ei. Dar te-a sfatui sa mai ramai. Soarele va apune curand. Si noaptea prin padure nu e tocmai placut. Mai bine pleci maine in zori. Intr-o zi vei fi la poalele muntelui. O zi in urma ei, nu e mult”, isi relua broasca tonul serios.

Dar buburuza ramasese undeva la “prieten”. Ce bine ii suna acest cuvant. El prietenul ei. Asta era, nu? Asta vroia sa fie.

Apoi, parca dintr-o lume departata, ii ajunsera la urechi cuvintele zori, munte, o zi, in urma, ei.

“O zi?”, intreba cu un interes crescut.

“Da. Ea a plecat azi in zori. Deci veti fi la o zi distanta. Dar tu esti barbat, zborul tau e mai rapid. Cu siguranta o vei ajunge din urma curand. Iti las nufarul asta sa dormi linistit. Si maine la prima raza de lumina, drum bun si zbor lin”, spuse broasca si facu un salt lung catre un alt nufar, unde abia o mai zarea.

Doar o zi. Da, va recupera. O va ajunge din urma. Va zbura ca gandul si ca vantul. Va fi langa ea. Curand.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook5k
Facebook