Ganduri. Amintiri

reflection

By  | 

Vi s-a intamplat vreodata ca, privindu-va chipul in oglinda, sa va intrebati in ce masura ceea ce vedeti este propria reflexie sau mai degraba o reflectie asupra propriului aspect?

Intrebarea mea porneste de la o alta.

Ati observat cum, in functie de starea de spirit, parca si chipul din oglinda capata alta lumina?

E de ajuns sa fii putin mai optimist intr-o zi ca din oglinda sa iti zambeasca un chip mult mai frumos. I s-au sters ridurile, obrajii nu mai sunt palizi, ochii sunt mai mari si buzele mai rosii. Pana si parul se aranjeaza dintr-o singura perie.

Cu totul altfel stau lucrurile cand esti pe punctul de a plange, desi nu mai ai lacrimi. Imbatranesti brusc. Tenul se zbarceste, niciun fard nu mai poate repara ceva si singura solutie pentru coafura ramane coada de cal.

Si pana la urma care dintre chipuri esti? Cel tanar cu ochii mari sau cel zbarcit cu coada de cal?

Sau esti vreuna din cele doua variante? Sau amandoua la un loc?

Poate ca nu suntem decat ceea ce vrem sa aratam ca suntem.

Sau poate adevaratul nostru chip e cel pe care il vad cei din jur, dar nu stiu cum sa-l descrie.

Vi s-a intamplat sa va uitati la o fotografie sau la un tablou cu portretul vostru si sa vi se para ca il vedeti pentru prima data si ca, in mod sigur, e o persoana straina voua? Si tocmai atunci sa se gaseasca cineva care sa arunce un “nu te-ai schimbat deloc”?

PS: Nu alerga acum la oglinda. Sau daca nu mai poti rabda, incearca sa nu deschizi imediat ochii in fata ei. Mai las-o sa se obisnuiasca cu chipul tau.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook5k
Facebook