Scoala inseamna predare. De cand?

Stiti deja, copiii nostri – astia de merg la institutii de stat –  stau acasa. Nu (mai) comentez motivele. Vreau doar sa ma opresc asupra explicatiei conform careia aceasta saptamana nu era una de predare, ci doar una de evaluare. Asa si? De cand scoala inseamna doar predare?

Mi se pare incredibil ca exista cineva pentru care evaluarea e ceva neimportant, peste care poti sari ca si cum sari peste o groapa cu apa, pe timp de ploaie.

Si eu care credeam ca evaluarea este oportunitate nu neaparat pentru a mai pune niste note sau calificative intr-un catalog, cat mai ales pentru a vedea cat de mult si de bine au fost intelese informatiile predate, unde si pentru cine este nevoie de o repetare si aprofundare, cine si cat are nevoie de sprijin pentru a ajunge la nivelul dorit, daca si cine are anumite inclinatii intr-un domeniu pentru un viitor progres individualizat.

Cat de naiva sunt! Normal ca manualele si programa sunt atat de stufoase! Normal ca aud despre profesori de specialitate care, la nivel de clasa a III-a, spre exemplu, nu fac altceva decat sa predea si sa ii forteze pe copii sa umple caiete de cuvinte insirate mai rau ca la facultate!

Si, in toata nebunia asta alba, mai si vad exprimari de tipul: “oricum nu invata nimic” sau “oricum nu fac nimic la scoala”.

Si ne mai miram ca multor copii nu le place scoala. Sau ca, mai mari fiind, n-au respect, n-au bucurie, nu-si dau interesul. De ce-ar face-o? De la cine sa ia modelul?

Tare imi doresc ca al meu copil sa pastreze aceasta bucurie si aceasta dorinta de a merge la scoala, indiferent de vreme, si cand va fi mai mare. Dar mai ales sa aiba in fata clasei oameni care sa ii insufle, sa ii mentina si sa ii inteteasca aceasta bucurie si aceasta dorinta. Oameni catre care sa mearga cu drag, sa ii asculte cu mintea si sufletul deschise, sa ii priveasca cu admiratie si respect, sa ii urmeze cu speranta implinita. Oameni care sa il asculte cu intelegere, sa il priveasca cu incredere si sa ii vorbeasca cu dragoste. Oameni care sa il inspire, sa ii dea curaj si aripi sa zboare pe drumul sau. Oameni pe care sa ii pastreze in suflet si in casuta cu amintiri dragi. Oameni catre care sa revina si la care sa se intoarca cu bucurie si mandrie. Oameni-valoare, oameni-model, care sa ii dovedeasca adevarata semnificatie a educatiei si ca scoala nu inseamna doar niste pereti sau ore de predare.