
Ganduri. Amintiri
scrisoare importanta
Trebuie sa imi cer iertare.
Cred ca in ultima perioada am uitat sa va spun cat de mult va iubesc si cat de importanti sunteti in viata mea. De fapt, chiar sunteti ea.
Am uitat sa scriu si literele nu mai curg la fel cum o faceau odata. Numerele de telefon au murit in agenda mobilului. Iar emailul e incarcat de contacte peste care s-a asternut praful.
Dar nimic din toate astea nu inseamna ca v-am uitat. Nu as putea nici daca as vrea. Iar eu nu vreau.
Nu m-ati suparat. Nu ma deranjati. Nu va evit.
Poate doar m-am pierdut prin ganduri si framantari si am lasat o impresie gresita. Dar nu e o scuza, aveti dreptate.
Sunt un om norocos ca va am, ca ma acceptati si ma iubiti asa cum sunt.
Stiu foarte bine ca daca nu ati fi aparut in viata mea si nu ati fi insistat sa ne asezam la aceeasi masa pe marginea drumului pe care mergem toti, nici astazi nu as fi ajuns pe o carare luminata.
Recunosc ca orele castigate auzindu-ma vorbind la nesfarsit au fost cel mai greu test pe care l-am trecut numai cu voi alaturi.
Poate ca n-am stiut sa va arat cat de mult va pretuiesc si cat de mult apreciez tot ce ati facut si stiu ca veti face pentru mine.
Poate ar trebui sa spun mai des “multumesc”.
0 comments