Parenting

Sfaturile Otiliei Mantelers functioneaza! Cum jocul cu masinutele l-a ajutat pe copilul meu sa ia o decizie

By  | 
Draga Otilia, iti multumesc!
 
Saptamana trecuta, baiatul meu nu voia sa mearga la o petrecere, pentru ca erau copii mai mari, el nu il cunostea decat pe sarbatorit si, prin urmare, ii era teama.
 
Mi-am amintit de sfaturile tale despre importanta jocului in gestionarea emotiilor.
 
Asa ca i-am spus copilului meu sa se gandeasca altfel la dilema prezentarii la petrecere.
Cand se joaca cu masinutele, sa isi inchipuie ca acele masinute sunt copiii de la petrecere. Iar el este o alta masinuta. Si sa vada daca acele masinute interactioneaza intre ele si ce vrea sa faca masinuta lui.
 
Desi eu ii sugerasem ca celelalte masinute sa fie mai mari si el sa fie o masinuta mai mica, pentru ca m-am gandit ca asocierea cu copiii de la petrecere va fi mai corecta, el a ales cea mai frumoasa masina ca fiind sarbatoritul si cea mai mare masina ca fiind el, in timp ce invitatii erau masini de diferite feluri, dar mai mici. Mi-am dat seama atunci ca  emotiile lui erau mult mai mari decat banuisem. Asa ca l-am lasat sa isi puna in scena petrecerea masinutelor cum a dorit, fara sa intervin in vreun fel.
Iar a doua zi, dupa jocul masinutelor si chiar in ziua evenimentului l-am intrebat ce a hotarat. A spus ca vrea sa mearga. M-am bucurat. Jocul daduse roade.
Seara insa, la petrecere, copilul meu nu a vrut sa se implice in jocul celorlalti copii. De fapt, era oarecum de asteptat, pentru ca am intarziat si in momentul in care am intrat ne-am lovit de imaginea unei multimi de copii mai mari aparent in universul lor.
Copilul meu a facut un pas in spate, la propriu. Nu m-am grabit cu indemnuri. Am intrebat doar: “Masinuta ta ce ar fi facut?” si mi-a raspuns “Nici aseara nu s-a jucat imediat. A stat intai si s-a uitat”.
Si asta am facut. Ne-am uitat. Pana cand a simtit el singur ca e momentul sa se alature celorlalti copii.
Chiar daca nu a fost alaturi de copii pe toata durata petrecerii, pentru mine a fost o victorie. De la un foarte ferm si convingator “nu merg” la bucuria care se citea pe chipul lui la finalul petrecerii, a fost un pas urias. Pe care l-am facut cu un joc.
Cu siguranta, vom mai apela la jocuri pentru intelegerea emotiilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook