Ganduri. Amintiri

Soc si groaza in curtea scolii. Latra un caine

By  | 

Nu, pe bune, nu va suparati pe mine, dar cam asa suna mai toate titlurile din presa de astazi, fie ea online sau tiparita. Totul incepe cu  < soc si groaza >,  < nici nu stiti ce pierdeti >,  < ce o sa ii afecteze pe toti romanii >, < toti soferii trebuie sa fie atenti la asta > si altele asemenea de ai impresia ca a venit Apocalipsa si tu n-ai fost pe faza.

Iar cand citesti stirea (dai click pe titlu) chiar ca soc si groaza. E o duda! Stirea aia e de fapt nimic. Ori e o invarteala in jurul cozii, un cancan pe marginea unei poze, a unei replici scoase din context, ori – in cel mai fericit caz – e o stire despre ceva despre care se stia deja de mult. Si oricum, nimic care sa te dea pe spate, cu atat mai putin sa te bage in sperieti, asa cum suna titlul.

Ai dat click?

Dar te-a facut sa citesti? Sa dai click pe nenorocitul ala de titlu sau prostia aia de poza luata free de pe un site international? Da!

Ai citit pana la capat sperand sa descoperi totusi, undeva, in ultimul paragraf, ultimul rand, ultimul cuvant, stirea aia bomba? Da!

Au mai bifat oamenii de la presa un cititor? Unul cuantificabil chiar, daca e si online toata treaba? Din care poate ca si castiga ceva concret (monetizare pe baza de trafic cica ii zice)? Da!

Jos palaria, deci, pentru mai marii creativi ai presei de azi, nu?

De unde pana unde

Intr-un fel inteleg logica din spatele acestei vanatori de trafic. De cand cu criza, cu taierea bugetelor, cu mutarea tiparului in online, lucrurile s-au schimbat enorm. Castigurile din publicitate s-au redus, in online nu poti vorbi de tiraj vandut, deci trecem la numarat clickuri :)

Cu cat mai multe clickuri pe “stiri”, cu atat mai multe sanse de vizualizari si clickuri pe bannere, cu atat mai mari cifre de raportat la client si incasat banuti (aia cati sunt) din care sa platesti facturi si angajati.

De partea cealalta, agentiile de comunicare, mediatori intre clienti si publicatii (in cadrul unor campanii, cum altfel), trebuie sa justifice la randul lor niste bugete (pentru vizibilitate, dar si pentru serviciile proprii). E normal sa ceara cifre, sa ii raporteze clientului targetul (“fara numar”) vizat. Si cum agentia promite cifre, publicatia trebuie sa livreze cifre, si uite-asa ne intoarcem la titlurile marete, care ne “cuceresc” pe toti.

Inteleg toata nebunia asta. Dar asa mi se ia de citit presa de orice fel ar fi ea…

Mai bine fara

Am avut momente in care, in fata unor astfel de titluri, m-am intrebat daca sa citesc sau nu, daca e cu adevarat ceva important sau nu. Acum nu ma mai obosesc. Poate sa arda, ca sa zic asa, nu imi mai bat capul. M-am fript de cateva ori si mi-a ajuns. Sunt ca in povestea cu Petrica si lupul; ai strigat de doua ori in van, a treia oara nu pot sa te mai ascult.

Da, stiu, nici nu stiu ce pierd. E soc si groaza. Lasa-ma asa!

 

Si pentru ca nu sunt rupta total de lumea asta, am mai scris si:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook5k
Facebook