Social Media for Parents 2017: Printre bloggeri de parenting. Si nu prea

Putini stiu despre mine ca mi-am facut prima data un blog in 2007. Era o perioada grea din care am gasit ca varianta de supravietuire intoarcerea la prima mea pasiune: scrisul. In primii doi ani mai ales, am scris ca nebuna. Despre mine, despre ce traiam, ce vedeam, ce imi trecea prin minte. Imi amintesc ca ma miram de comentariile venite de la oameni pe care nu ii cunosteam, care – Dumnezeu stie cum – intelegeau cumva mai mult decat spuneam eu direct, dincolo de cuvintele asternute pe ecran.

Odata cu venirea copilului, scrierile s-au rarit. Nu pentru ca ar fi disparut pasiunea, desi inspiratia isi lua mai des vacanta decat mi-as fi dorit, ci pentru ca adaptarea la noul statut, reorganizarea timpului si a activitatilor din acel moment imi aratau o alta prioritizare si blogul nu mai era primul intre gandurile mele de zi cu zi.

M-am reapucat de scris acum vreo doi ani. Dar nu pe blog. Ci pe un alt site, la invitatia unei prietene. Tot ea a fost cea care m-a sfatuit, sau mai bine zis m-a batut la cap, sa imi fac blog, cu numele meu. Ca e pacat!, a zis ea.

Asa a aparut anul trecut iulianaroca.ro. Cu subtitlul: Scrieri felurite. Felurite se numea si blogul din 2007. Felurite cred ca sunt si astazi scrierile mele, desi cumva am intrat si sunt asociata cu nisa de parenting.

***

Blogul meu de astazi nu este (doar) de parenting. Si nu dau sfaturi in domeniu. Desi de multe ori am niste porniri. Doar ca nu sunt in trend. Cumva, mai degraba, sunt impotriva curentului. Pentru ca, poate, si eu sunt mai de moda veche.

Nu ma omor cu plansul de mila ca am fost un copil chinuit de soarta, cu parinti care n-au stiut tehnici de parenting si au facut greseli in urma carora eu as suferi si acum. Pentru ca nu cred ca e asa.

Normal ca au facut si greseli! Desi eu cred si spun despre parintii mei ca altii mai buni nu puteam sa am! Asa simt eu!

Ce parinte nu face greseli? Si ce garantie avem noi ca ceea ce aplicam noi azi, dupa noile reguli de parenting, nu sunt niste greseli cat Casa Poporului?

Imi pare ca preluam niste teorii venite din alte zone ale Globului, cu alte culturii si mosteniri culturale si genetice, care nu prea au treaba cu structura noastra, cu bagajul nostrum mostenit de generatii.

Plus ca, daca ne uitam peste gard, la curtile din care ne inspiram noi in teoriile de parenting, mie nu mi se pare ca generatiile de acolo sunt asa de minunate, mirobolante si extraordinare cum le urcam noi pe un piedestal invizibil.

Nu e rau ca avem acces la toate aceste teorii. Dar zic ca suntem si noi in posesia unui filtru personal. Asa defect cum insinueaza unii ca ar fi.

Suntem diferiti, avem perspective diferite asupra vietii, intram in contact cu oameni si suflete diferite. Inclusiv ale copiilor nostri. Sunt diferiti ei, copiii, care au aceiasi parinti, da’ barem copii din familii diferite, din zone diferite, cu surse educationale diferite!

***

Am fost ieri, pentru al doilea an consecutiv la Social Media for Parents. Un eveniment anual dedicat bloggerilor parinti, care scriu despre si pentru parinti.

Personal cred ca, cel putin primele doua sesiuni ale evenimentului, nu sunt pentru bloggeri. Sau nu doar pentru ei. Ci pentru toti parintii. De aceea am si scris inainte de eveniment un text-invitatie pentru parinti, sa urmareasca live, online, evenimentul. Invitatiile si informatiile din primele doua sesiuni sunt oarecum similare cu evenimentele – gratuite sau nu – care se organizeaza in Bucuresti si (poate) in alte orase ale tarii pentru parinti.

Ca suntem sau nu de acord cu informatiile transmise, asta e alta poveste!

Am scris, la cald, in timpul evenimentului, cate ceva din ce s-a povestit acolo. Deja am vazut feedbackuri nu tocmai pozitive. Ba chiar, unele sunau ceva de genul: o prostie colosala!

Eu nu sunt de acord cu multe lucruri pe care le citesc pe siteuri si chiar bloguri de parenting. Nu ma apuc insa sa arunc eu cu pietre. Cine sunt eu sa fac asta? Si-apoi, suntem toti liberi la propriile opinii. Sper!

***

Ultima parte a evenimentului este pentru bloggeri. Un soi de dezbatere din care cei din sala ar trebui sa invete ceva (mai multe) despre toata nebunia asta numita blog.

Si aici lucrurile sunt discutabile.

Personal cred ca trebuie sa facem o diferent intre site (sau revista online) si blog. La fel si intre pasiune/hobby si business cand vine vorba de blog. Si mai ales intre un blog al unei persoane publice, al unei persoane cu background din zona comunicationala si blogul unei persoane pasionate de scris dar care lucreaza in contabilitate, spre exemplu. Chiar daca la eveniment s-a sustinut altceva. Sincer, nu stiu daca poti pune semnul egal intre blogul unei persoane publice/vedeta de televiziune, spre exemplu, care beneficiaza de alta atentie oferita de media si public in general, care are alt background si alte conexiuni si blogul unui anonim. Sunt din doua filme total diferite.

Iar cand se pune problema cifrelor de audienta, a strategiei si planului editorial sau monetizarii blogului (cu alte cuvinte, sa faci bani din blog), mi se pare ca se pune o presiune care uneori poate fi chiar daunatoare detinatorului de blog, mai ales daca este la inceput de drum.

Ca sa nu mai vorbim ca unele lucruri sunt pe alocuri contradicatorii. Nu scrieti gratuit despre un produs pe care il primiti spre testare, dar scrieti gratuit despre o campanie pe care o deruleaza altii (pe bani), doar ca sa le aratati ca si voi puteti obtine rezultate. Adica, tot trafic, mama lui de trafic!

Imi amintesc de o discutie mai veche cu cineva din marketing. Era despre costuri pentru sustinerea unui eveniment. Persoana respectiva imi explica mie ca nu e dispusa sa sustina un eveniment cu 300 de euro, chiar si prin produse oferite celor 300 de participanti la eveniment, pentru ca asta ar insemna ca cheltuie 1 euro de persoana. Iar argumentul sau contrargumentul era ca da 500 de euro pentru inserarea unei reclame intr-un newsletter care pleca la 10.000 de abonati. Adica 0,05 euro de persoana. Minunat! Doar ca si daca am presupune ca deschid newsletterul 20% din cei 10.000 de abonati, desi rata este mult mai mica, am convingerea ca din cei 20% sunt putini cei care citesc mai mult de primul titlu si mult mai putini cei care vad reclama, ca sa nu mai vorbesc de cei care si dau click pe reclama respectiva sa ajunga la informatia de baza, a brandului respectiv, sau cei care si au curiozitatea, dupa ce au citit informatia sa intre in contact direct cu produsul.

Bine ca nu s-a mai adus in discutie, ca anul trecut, subiectul bani sau pretul unui articol. Ca mi-e ca se lasa ceata in sala.

Am zambit insa cand unul dintre bloggerii invitati la dezbatere a recunoscut ca, de fapt, in ultima vreme, s-a cam departat de zona de parenting, cu care nu se mai identifica.

***

M-am bucurat insa de oportunitatea oferita de acest eveniment de a reintalni oameni pe care i-am cunoscut datorita acestui blog. Cu unii – mai putini, e drept – am si stat la povesti despre lume si viata.

Am zarit si oameni care probabil ma evita pentru ca nu si-au onorat promisiunile fata de mine si blog. N-aveam de gand sa ii trag de maneca oricum. Nu in acel context. Si oricum, nu imi sta in fire. M-am impacat oarecum cu gandul ca omul isi mai ia si tepe. Invatam din toate.

Dar cumva imi revine sentimentul care m-a mai incercat de cateva ori in ultimul an – acela de a ma lasa de acest sport national.

Din fericite (sau nu) exista oameni care ma tin in loc. Oameni care imi spun ca nu pot sa renunt. Oameni care ma suna dupa un aritcol sau altul si cu care dezbat, in privat, o tema abordata in articol.

Asa ca, probabil, o sa mai incomodez o vreme universul asta digital. Chiar si fara cifre cu multe zerouri. Chiar si fara sa fiu in trend.

***

Am scris ieri, in timpul Social Media for Parents 2017, asa:

• Urania Cremene: Copiii se nasc cu stima de sine
• Domnica Petrovai: Copiii se nasc empatici. Iubirea se invata in familie
• Adrian Asoltanie: Invatati-i pe copii sa fie dresori de lei! Despre educatia financiara
• Gaspar Gyorgy: Avem niste digi-prichindei. Atentie la cyberbullying!

Despre mine si blog am mai scris:

• Blogul. De la terapie pentru sine la prieteni din toate zarile
• De ce nu sunt blogger de parenting
• Sunt om cu blog

Si va invit sa cititi si ceea ce a scris Tudorel despre eveniment. Mai ales ca nu are sens sa repet si eu aceleasi lucruri despre parteneri. La inceputul evenimentului se pomenise despre mai multe tombole, spre exemplu, dar n-am sesizat prea multa dorinta din partea partenerilor spre punerea in practica a tombolelor. Pe unii i-am vazut chiar, la final, plecand cu produsele (care presupun ca erau pentru tombola, ca erau produse promotionale) asa cum si venisera, intacte, impachetate frumos. Ori eu n-au priceput de ce erau pe-acolo, ori noi nu ne-am prins ca trebuia sa le batem obrazul.

In fine, una peste alta, Social Media for Parents este o experienta. Cat despre blog, alegeti voi ce vreti sa fie: business sau hobby si mergeti pe drumul ales, cu bune si cu rele.

***

Mai jos aveti inregistrarea evenimentului: