Parenting

Sunt inca un copil. Cu copil

By  | 

“Casa voastra e asa… parca doar pentru copii. De parca ar locui numai copii aici”, imi spune o prietena venita pentru prima data in vizita la mine.

Adevarul e ca in casa noastra traiesc cel putin doi copii: eu si copilul meu. Si inca ne infranam uneori pornirile copilaresti, ca avem noroc ca mai e un tatic prin zona, ca sa vezi atunci ce teren de joaca ar fi casa noastra :)

Casa noastra e plina de jucarii de plus. Pentru ca ii plac copilului, da. Dar mai ales pentru ca eu sunt innebunita dupa ele :) Cand eram mai tanara si prietenii mei observau ca am disparut brusc din grup, trebuia sa isi aminteasca pe langa ce vitrina cu plusuri au trecut, ca sigur inca sunt acolo cu fatuca mea de copil mic indragostit nebuneste.

Imi las copilul sa transforme toata casa in autostrada cu masinute de toate marimile, pentru ca imi amintesc si acum de singura mea masinuta mai de soi, pe cand eram copil, una sport, verde, cu geamurii fumurii.

Peretii si dulapurile din camera copilului sunt “tapetati” cu tot felul de abtibilduri. Avem abtibilduri cu animalute si flori si pe faianta din baie. Pe usa de la camera noastra sunt parte din desenele dedicate noua de propriul nostru copil. Canapeaua din sufragerie e plina de plusuri si pernute colorate cu tot felul de desene.

Cel mai mult ne place sa ne jucam de-a teatrul de papusi, dand viata animalutelor din plus.

Sunt inca un copil. Doar ca am si copilul meu. Acum, cel mai bun pretext pentru a ramane si pe mai departe copil.

Ma bucur insa cu nu sunt singura, ca uneori pot sa ies din rolul de adult si sa fiu eu :) Stiu oameni care se pot alinia usor la nivelul copilului si oameni care nu se uita lung sau cu un zambet fortat cand ma vad maimutarindu-ma.

Si mai e Mirela Retegan. Pe Mirela o stiu, de la distanta, de mult timp, ca venim oarecum din aceeasi breasla a celor din media. Dar o stiu si eu si copilul meu ca “Tanti Prezentatoarea“, pe care copilul meu o pune pe aceeasi treapta cu toti membrii trupei Zurli, dupa Fetita Zurli, bineinteles :) Dovada ca la ultimul concert la care am fost nu am plecat pana nu a facut poza si cu Tanti Prezentatoarea.

Mirela Retegan este si “Antrenorul parintilor” pentru ca, asa cum spune chiar ea, antreneaza parintii pentru joaca. “Joaca este limbajul iubirii dintre parinti si copii”, ne reaminteste mereu Mirela.

As zice ca Mirela e ca un fel de ceas desteptator, ca un reminder pe care ar trebuie sa ni-l punem fiecare ca sa nu uitam ca am fost copii si ca mai putem fi copii inca; ca cei mai buni parteneri de joaca pentru copiii nostri suntem noi; ca ei ne-ar alege intotdeauna pe noi; ca e rolul nostru inclusiv sa ii invatam sa fie copii, sa se bucurie ca sunt copii, sa nu uite niciodata sa fie copii.

Si, indiferent de ce critici i-ar aduce unii, pana una-alta, Mirela este singurul om public de la noi care si-a asumat rolul asta – de a-i trage pe parinti de mana si a-i pune la joaca, alaturi de copiii lor.

Cam asa a fost si cu momentul de la Social Media for Parents 2016, cand Mirela ne-a pus pe toti sa ne ridicam si sa cantam /recitam “Am o casuta mica”, din ce in ce mai tare.

Nu poti sa fii mereu serios si “adult responsabil”. Nu poti sa stai mereu cu gandul la probleme si chestiuni grele.

Uneori – daca se poate mai des – trebuie sa te bucuri. De tine. De viata. De copilul tau.

Sa te joci!

Si pentru ca tot suntem la seria jocuri, va reamintesc campania Itsy Bitsy cu jocuri si vacante gratuite!

Apropos, voi cand va amintiti sa fiti copii? Si cum va jucati?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook