Parenting

Televizorul, tableta sau jucariile nu sunt suficiente. Copiii au nevoie de gasca de copii din fata blocului sau din parc

By  | 

Va amintiti probabil cum eram noi in copilarie? Cum stateam noi afara cu orele si ne jucam in fata blocului pana noaptea tarziu, pana cand eram strigati de parinti sa mai venim si pe-acasa?

Copilaria noastra pare dintr-un alt film decat copilaria copiilor nostri. De multe ori am auzit – si chiar si eu am gandit – ca ai nostri copii nu au cum sa nu se refugieze in televizor, tableta sau zecile de jucarii, pentru ca au disparut copiii din fata blocului. Sau ca prefera sa stea in casa, pentru ca au alte atractii. Iar parintii organizeaza diferite intalniri periodice cu alte familii cu copii, pentru a le oferi sansa copiilor sa se joace cu alti copii si a-i lua din fata ecranelor.

Adevarul este, insa, ca fiecare copil are nevoie de joaca cu alti copii afara, are nevoie de gasca de copii in fata blocului sau in parc.

Imi amintesc ca eu nu prea ma jucam, eram tare pretentioasa, nu imi placea sa fac vanatai pe maini la “Tara, tara, vrem ostasi”, ma jucam “De-a v-ati ascunselea” mai mult ca sa stau la povesti cu fetele prin ascunzatori pana uitam cate jocuri au trecut si de cine trebuie sa ne ferim, dar tot stateam afara cu orele. Cand nu ma implicam in jocuri stateam pe banca din fata blocului, ma uitam la ceilalti copii, ii studiam, stiam cine si cum triseaza, cine cu cine e prieten pe bune sau doar din interes. Probabil si de-aceea azi pot sa imi dau seama cum este un om si vazandu-i doar o poza si nu ma apropii foarte usor de oameni pentru ca stiu ca mai devreme sau mai tarziu isi vor da arama pe fata. Ideea este insa ca stateam afara, simteam nevoia de gasca de copii din fata blocului.

Si vad si la copilul meu aceeasi nevoie de a fi intre copii, de a fi afara cu copiii, de a fi cu gasca de copii de-afara, de la bloc sau, mai bine zis, din parcul dintre blocuri.

Noi nu avem in bloc alti copii. Sunt cativa copii la scarile de-alaturi, dar nu-i zarim in fata blocului; probabil ca merg in alte locuri sa se joace. Asa ca mergem in parc.

In fiecare seara copilul meu merge in parcul “de-aproape”, cum spunem noi cu referire la parcul dintre blocuri, unde se intalneste cu cativa colegi de clasa, chiar si in vacanta.

Daca ar fi sa aleaga intre televizor, tableta, jucarii noi si timpul petrecut afara, in parc, cu gasca de colegi, al meu alege intotdeauna, fara sa stea pe ganduri, sa mearga in parc.

Aseara, spre exemplu, eu aveam alte planuri. Si pentru ca eram doar noi doi, ma gandeam sa il includ in planurile mele, desi planurile mele initiale nu implicau copii. Dar cand a inceput sa imi povesteasca despre copiii care vin in parc, despre faptul ca si-a dat intalnire cu cativa copii in parc, la o anumita ora, despre faptul ca mai vin si alti copii care de obicei sunt la bunici, dar saptamana aceasta sunt in Bucuresti, am renuntat la planurile mele si m-am inclus eu in planurile copilului. Si am iesit in parc.

Nu cred ca trebuie sa va povestesc in ce viteza s-a imbracat si a fost gata de plecare in parc. Si ce privire luminoasa a avut in parc, alaturi de gasca lui.

Si am mai observat ceva. Cu cat petrece timp cu colegii si prietenii lui, cu atat isi doreste sa stea mai mult cu ei, afara.

Daca nu aveti copii in fata blocului, mergeti cu copiii in parc. Chiar si daca nu va place sa stai in parc, printre mamici si bunici care emit judecati vizavi de un copil sau altul, sau in preajma unor oameni cu care nu rezonati din punct de vedere educational. Copiii au aceasta nevoie de a petrece timp afara cu alti copii, cu o gasca de colegi si prieteni, de la bloc sau din parc.

1 Comment

  1. Iohanna Purdea

    July 25, 2018 at 2:02 pm

    Chair asa e, Iuliana! Copiii au nevoie sa petreaca timp cu copii de varsta lor, asa cum si noi avem nevoie de prieteni de varsta noastra alaturi de care sa facem diverse activitati de adulti sau pur si simplu sa stam de vorba. Sa nu mai spunem ca le face bine sa stea in colectivitate, sa puna la cale jocuri, sa relationeze, sa negocieze, sa se impreieteneasca cu alti copii. Si eu prefer sa merg cu fiul meu in parc, chair daca sunt obosita sau nu am chef, dar merg pentru a-l incuraja sa se joace cu alti copii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook