Evenimente

Tu ce fel de femeie esti?

By  | 

A fost prima intalnire cu Otilia Mantelers despre ce inseamna sa fii femeie. Mi-a dat de gandit. Ca mai toate intalnirile noastre :)

Mi-au spus mai multe persoane de-a lungul timpului ca sunt o persoana puternica. Nu as putea spune ca le-am dat crezare. Nu ma vad, nu ma simt si nu cred ca actionez ca o femeie puternica. Inca nu m-am lamurit de unde mi se trage. Modelul meu – mama – este total diferit.

Mama e puternica, e descurcareata, stie si spune ce vrea, ce stie si cum vede lucrurile; e genul care pune piciorul in prag, dar in acelasi timp eleganta si atenta cu ea, mai ales cand era mai tanara si eu la fel.

Eu par mai nefeminina, doar pentru ca nu ma pricep la creme si farduri si nu ma sui pe tocuri intr-o fusta mini in fiecare zi.

A fi femeie nu cred ca sta in lungimea fustei sau cantitatea de fond de ten.

E doar o parere neavizata, de om care in liceu purta pantaloni, sacou si cravata, alaturi de adidasi :)

Dar mai bine nu va incarc cu dilemele personale si va povestesc cele aflate la evenimentul Otiliei.

Opresiunea asupra femeii de azi

“Femeia adevarata poarta fusta scurta si tocuri”.

“O femeie trebuie sa fie mereu aranjata”.
“Femeia tine casa”.

“Femeia are grija de copii si de barbat”.

Ai zice ca sunt replici ale unor secole de mult apuse. Dar sunt foarte actuale.

Opresiune asupra femeii continua. Ni se spune aproape la fiecare pas cum trebuie sa aratam, spre exemplu. Si poate ca mesajele societatii ar fi ok, daca nu am vedea si fetite de clase primara interesate de moda si cure de slabire.

Femeia trebuie sa fie delicata, sa fie modesta, fara pretentii, fara sa ceara, fara asteptari, trebuie sa fie intelegatoare si rabdatoare – sa astepte. Sa astepte sa fie apreciata, sa astepte sa fie in toane bune tatal, fratele, partenerul. Sa nu se bata, sa nu vorbeasca urat, sa nu ridice tonul, sa fie puternica si o finuta, in acelasi timp.

Acesta este standardul dupa care sunt crescute fetele de mici. Sa aiba grija de ceilalti si de relatiile pe care le au. Mostenirea femeilor este de a avea grija de relatie. Intai relatie, apoi de sine. Permanent traiesc cu teama ca daca nu fac si nu dau totul pot pierde relatiile.

Cel mai dureros pentru o femeie este sa ajunga in discutiile barbatilor – atunci apar diferite forme de sexism.

Exista presiune asupra varstei, pe sanatate, pe religie, pe orientare sexuala, pe studii, presiunea ca mame – esti judecata daca nu alaptezi, daca nu dormi, daca nu faci al doilea copil…

Creierul femeii vs. creierul barbatului

Creierul masculin e cu 9% mai mare decat cel feminin; numarul de celule este acelasi si 99% codul genetic este la fel; dar la femei se face legatura mai usor intre partea emotionala si cea rationala – suntem mai flexibile, putem face mai multe lucruri in acelasi timp, facem trecerea mai usor de la emotie la logica.

Barbatii au mai multi procesori in amigdala – ceea ce explica de ce sar imediat la bataie.

Creierul femeii inregistreaza mai profund stresul psihologic – de aceea femeile anticipeaza un pericol si se ingrijoreaza imediat.

De mentionat ca se pare ca, atunci cand ne nastem, creierul nostru poarta emotiile stramosilor nostri.

Hipocampusul este mai mare la femei -de aceea femeile au memorie pe termen lung, mai ales ales pentru momentele romantice.

Femeile au cu 11% mai multi neuroni in centrul limbajului si auzului – de aceea fetitele incep sa vorbeasca mai devreme si mai clar.

Centrul apetitului sexual la barbati este de 2,5 ori mai mare. De aceea, dintr-o simpla conversatie, barbatii se duc rapid spre alte “interese” 😉

Furie sau teama

Furia este o emotie ca oricare alta pe care trebuie sa o traim si sa nu ne speriem de ea (Dr. Harriet Lerner). Noi am inlocuit furia cu teama. Nu pot sa exprim furia de teama ca voi pierde relatia (cu parinti, prieteni, partener).

Se vorbeste de doua tipuri de raspuns: sindromul “nice lady” si sindromul “cold bitch”.

Sindromul “nice lady” – fetita buna – ma infurii si reprim imediat, imi cer scuze excesiv. Daca ma supar inseamna ca am nevoie de ceva. Imi reprim furia si vine vinovatia. Daca simt vinovatia nu ma mai gandesc la ce nu am primit. Societatea ne vrea triste, deprimate, modeste. Problema e ca nu mai stiu cine sunt si ce vreau.

Sindromul “cold bitch” – scorpie – se infurie si o varsa ori de cate ori are ocazia. Este vazuta ca irationala, isterica, nebuna, nefeminina.

De ce e grea schimbarea

Daca vin dintr-o generatie cu femei care n-au cerut, nici eu nu o sa pot cere. Pe de o parte, pentru ca nu exista modelul, iar pe de alta parte copiii subconstient nu vor sa-si depaseasca parintele – daca mama n-a putut sa ceara si fetei ii e greu sa ceara.

Cand ceri e teama de pierdere, dar inainte de pierdere, trebuie sa fii pregatita de amenintari. Eu, personal, imi amintesc cand, intr-o relatie anterioara, am vrut o schimbare, m-am razgandit de atatea ori pana cand n-am mai putut si, in acel moment, au aparut acuzele, amenintarile si vorbele grele… si urate. Nu le-am inteles nici azi.

Conflictele apar din motive care nu sunt de fapt cele reale. In spatele conflictelor sunt alte probleme care nu sunt spuse. Si totul se reduce la invinuirea celuilalt. In conflict, femeia incearca sa se apropie, sa gaseasca raspunsuri sau o reconciliere, dar pe masura ce ea se apropie, el se departeaza. In general, femeile vor sa ii schimbe pe barbati, sa fie mai empatici sau sa se deschida mai mult, dar in final ajung tot ele sa se schimbe, sa se modeleze dupa ce cred ca isi doresc barbatii, tot din teama de pierdere.

Primul pas spre “vindecare” este sa scapi de vinovatie. Femeile tind sa se simta vinovate pentru tot. Si incearca sa se scuze mereu. Vin spasite in fata celuilalt si, in loc sa repare, asa cum isi doresc, fac mai mult rau. Chiar daca ai gresit, nu ar trebui sa iti pui imediat pe umeri vinovatia pentru tot.

Daca am intelege poate ca nici unul dintre noi nu este el 100%, ca fiecare vine cu bagajul stramosilor, parintilor; daca ne-am accepta pe sine dar si pe cel din fata, inainte de a judeca; daca femeile ar invata sa isi ceara locul, iar barbatii sa inteleaga ca fara locul sau, femeia nu poate niciodata femeie; daca am invata rolul aprecierii de sine si aprecierii celui de langa noi; daca n-am mai fugi atat de ideea de vulnerabilitate si n-am mai privi exprimarea emotiilor ca slabiciune; poate atunci n-am mai vorbi de cine cum trebuie sa fie sau cine ce rol are in responsabilitatea relatiei, si am vorbi mai mult despre cum crestem frumos impreuna, cum construim impreuna, cum ne bucuram impreuna.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook