Ne cunoastem de mai bine de 20 de ani. Inca din primul an, am impartit aceeasi camera, aceeasi mancare si uneori acelasi pat.
Chiar daca in aceste doua decenii drumurile noastre s-au mai departat cand si cand, cumva sufletele noastre s-au regasit mereu.
Imi amintesc de ea ca o copila subtire, vesela si nebunatica, in sensul acela bun si frumos care te face sa indragesti un om imediat.
Stiu ca astazi multi dintre cei care o cunosc pentru prima oara au poate alta inpresie despre ea, pentru mine ramane acelasi suflet de copil minunat, puternic si chiar optimist.
Nu ne vedem foarte des, dar vorbim la telefon ori de cate ori avem ocazia, desi niciodata suficient.
Intre convorbirile noastre se numara, bineinteles, si apelurile de sarbatori si zile aniversare.
Anul acesta, am trait cu convingerea ca ziua ei este intr-o zi de luni. Nu ca nu as fi stiut data, dar puteam paria ca data respectiva e in ziua de luni.
Aiurea! Total gresit! Doar ca eu am sesizat abia in ziua de luni cu pricina. Adica dupa ce trecuse ziua ei.
Stiam ca nu e suparata, ca stie ca nu aveam cum sa uit de ziua ei si ca, bineinteles, nu o facusem intentionat – faptul ca nu o sunasem de ziua ei.
Asa ca in ziua in care mi-am dat seama in ce eroare traiam, am sunat-o si i-am spus adevarul. Ca sunt batrana si ramolita, ca am pierdut de mult notiunea timpului, ca eram ferm convinsa ca data care corespunde aniversarii sale este in acea zi de luni si ca, prin urmare, neavand alta optiune, ma incapatanez sa ii spun atunci “la multi ani”.
Am ras amandoua.
Cum ziceam, stiam ca nu se va supara si nici nu ma va certa.
Cu toate acestea, raspunsul ei m-a luat prin surprindere.
“Un prieten nu te suna doar sa-ti spuna la multi ani. Un prieten te suna”.
Adevarul e ca si eu parca ma bucur mai mult de conversatiile cu prietenii in zile care nu impun apelul sau mesajul telefonic. Chiar si daca aceiasi prieteni uita, se iau cu treaba sau pur si simplu trec peste ziua in care ar trebui sa-mi spuna la multi ani.
Faptul ca ma intreaba ce mai fac si cum mai sunt in cu totul alte zile, compenseaza mult mai multe zile aniversare.
Normal ca ma bucur de toate mesajele, apelurile telefonice si urarile de ziua mea, indiferent de cel care le transmite. Dar parca nu e acelasi lucru cand stiu exact cand l-am auzit pe omul acela ultima oara – la ultima aniversare sau ultimele sarbatori. Si parca e cu totul altceva cand urarile sunt doar o continuare a conversatiei cu final deschis din saptamana anterioara si doar un preambul al discutiei din zilele urmatoare.
Iti multumesc, draga mea, pentru prietenia ta!
0 comments