Parenting
Asta cu școala online e ca învățământul gratuit: tot părinții suportă!
Cred că sunt printre oamenii care încearcă să nu arunce cu ouă în sistemul de învățământ de dragul de a face vâlvă și, mai ales, pentru că știu că în acest sistem există și oameni frumoși, pedagogi înzestrați, profesori talentați și implicați. Dar, să-mi fie cu iertare, asta cu școala online obligatorie e ca aia cu învățământul gratuit: tot pe spinarea și nervii părinților!
Vă amintiți probabil celebra afirmație a unui fost ministru al educației despre cum e cu învățământul gratuit – e gratuit doar pentru copii, că plătesc părinții.
A, da, plătește și statul. Salarii. Ar mai trebui și niște dotări la clasă, măcar o cretă și un marker pentru tablă sau niște săpun și hârtie igienică la toaletă, dar părinții (și copiii) știu cel mai bine cum stă treaba de fapt.
Cam așa și cu școala asta online obligatorie.
Poate n-aveau părinții altă treabă decât să se așeze la coadă ca să achiziționeze laptopuri. Probabil au magazinele online stocuri prea mari și trebuie să punem umărul la economia românească…
Sau poate aveau nevoie anumite instituții – nu spui cine, persoane importante – de o scuză pentru niște achiziții “importante”.
Asta ca să nu mă tăvălesc de râs la gluma cu laptopurile date în custodie de către școli.
Oamenii ăștia care vin cu astfel de idei când au călcat ultima oară într-o școală? Ei știu că în așa-zisele laboratoare TIC nu există suficiente calculatoare pentru toți elevii dintr-o clasă și că aceste calculatoare sunt niște bătrâne râșnițe – se deschid spre mijlocul orei și au mouse cu fir, care abia se mișcă? De unde laptopuri?
Iar trăim în universuri paralele?
Ziceți-mi și mie care e universul ăla paralel în care trebuie să ajung, că poate am greșit portalul!
Eu înțeleg și am înțeles din prima cum a apărut nebunia asta, că anumite tipuri de școli au fost nevoite să improvizeze ca să nu dea înapoi niște taxe plătite în avans. Hai să nu ne mai ascundem după copaci! Că povestea cu grija pentru elevi e din alt film.
Nu zic că nu e important ca elevul să mențină un contact minim cu “școala” (eu am susținut mereu importanța temelor – unele echilibrate și concentrate pe calitate și nu cantitate).
Ce mă intrigă – ca să nu zic că mă scoate din sărite – este că fix cei care “luptau” pentru timp limitat în fața ecranelor și pentru echilibrul emoțional al copiilor și pentru reorientarea școlii spre dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor, tot ei ridică în slăvi școala online.
Păi am uitat ce ziceam mai ieri-alaltăieri?
Acum e ok să-i lăsăm pe copii cel puțin trei ore legate în fața calculatorului? Și asta fără teme!
Acum e ok și să îi presăm cu note și să îi amenințăm cu absențe pe un sistem la care sunt forțați să se adapteze peste noapte? Și într-o perioadă în care copiii sunt închiși în casa…Ăsta e echilibru emoțional?
Și pentru că unii au aveau altfel de contracte trebuie să se alinieze acum tot poporul? Ce fac acei copii care și-așa abia ajungeau la școală din nu’ș ce coclauri, la n km distanță de mers pe jos?
A, mă scuzați, ei sunt minoritari. Nu putem să ținem o nație în loc din calea progresului din cauza unora mai loviți de soarta.
Chiar așa? Aici am ajuns? Ca să o zic p-aia dreaptă – așa de fraieri ne credeți?
Știți ce mă doare pe mine personal? Dincolo de cât și cum trebuie să suporte părinții, unii în șomaj tehnic sau rămași fără job în plină criză. Ceea ce mă doare e că mie îmi e clar că măsurile nu sunt pentru elevi, că nu se ține cont de contextul izolării, că sunt mulți copii care stau închiși de mai bine de o lună și că vor fi în continuare închiși, că sunt judecați greșit că ar fi fost în vacanță în această perioadă, că acești copii sunt deja presați și stresați de lipsa altor copii, de lipsa jocului afară, de lipsa aerului de sub cerul liber și că există pretenții de la ei sa funcționeze ca și cum nimic nu ar fi anormal.
O să trecem și peste asta. O să ne adaptăm. O să mergem înainte.
Sper doar să ajungem întregi la linia de sosire.
Să fim sănatoși. Să fim bine și la trup, și la suflet, și la minte. Și echilibrați. Cu sau fără școală online.
Vă invit să citiți și:
Dacă mai aveți răbdare sau curiozitate, puteți să citiți și următoarele rânduri scrise de mine recent, pe tema asta mare și grea:
Pingback: Ok, am ”rezolvat” cu actualul an școlar. Ce facem cu următorul? - iulianaroca.ro