Avem niste digi-prichindei. Atentie la cyberbullying!

Bullyingul este o poveste despre cruzimea fara limite, spune Gaspar Gyorgy, invitat la Social Media for Parents 2017. Inclusiv bullyingul in online sau cyberbullying.

Copiii nostri sunt niste digi-prichindei, tehno-pusti, si nu putem ignora contactul cu tehnologia, prezenta lor in online, inclusiv riscurile si pericolele la care sunt expusi.

Nu mai putem exclude cresterea si educatia digitala din educatia copiilor. Esential este sa ne informam noi, nu sa limitam accesul.

Copiii sunt tentati sa minimizeze bullyingul. Pe de o parte, de rusine, iar pe de alta parte de teama ca nu vor mai avea acces la tehnologie.

Exista mai multe tipuri de comportamente agresive:
– nepoliticoase (mici rautati fara intentia de a face rau; ex: tu cand mai treci pe la sala?)
– rautacioase (intentia de a-i cauza rau o data, de doua ori; ex: in certurile de cuplu, un partener in plina furie spunem lucruri nu tocmai frumoase; diferenta e ca dupa aceea te simti vinovat, iti ceri iertare)
– hartuire si umilire ( de bullying – intentia te determina sa faci rau, plus placerea, satisfactia  ca celalalt sufera, ca ii faci rau)

Bullyingul este de doua feluri:
– traditional (agresiune fizica, emotionala, relationala)
– cibernetic, digital

Comportamentele sunt similare, efectele similare.

Exista totusi niste diferente:
– In online, cei care agreseaza se ascund in spatele unui avatar. Agresiunea poate fi astfel mai dura, pentru ca e mai usor sa agresezi pe cineva daca nu iti privesti victima in ochi. Totodata, frica e mai mare – nestiind cine este agresorul. Plus ca, din acelasi motiv al anonimatului, agresorul scapa nepedepsit.
– In offline, stii cine e agresorul, de cine sa te feresti. Plus ca publicul, cei care vad umilinta ta este redus. In online insa, publicul este mai mare, e simplu sa dai share si sa validezi agresiunea.
– Suferinta, cand e virala, e si mai mare. Mintea face scenarii cu privire la ce cred ceilalti.
– Pe internet lucrurile raman acolo mereu; nu le mai poti sterge.
– In online, copilul este expus pericolului 24 din 24. In offline, stii ca e pe o anumita perioada, intr-o anumita zona, exista un pericol si, dupa ce depasesti locul respectiv poti sa iti regasesti linistea. Dar in online, pericolul poate aparea oricand.
Daca ii dai copilului telefon sau tableta cu conexiune la internet, e ca si cum ii dai cheile la masina cu rezervorul plin si il lasi sa faca ce vrea.

Nu exista un profil clar al agresorului.
De obicei, agresorii isi reconfirma asa puterea, vor sa fie populari, vor sa-si pastreze imaginea. In mintea lor exista un egal intre imaginea din online cu valoarea lui reala. Numarul de like-uri nu are nicio legatura cu valoarea omului si trebuie sa ii invatam si pe copii acest lucru.

Cum ii ajutam pe copiii activi in online?
– crestem rezilienta
– o relatie buna cu copilul in offline, ca sa poata veni sa ceara ajutorul cand apar problemele in online
– sa nu arunce si el cu noroi cand a fost agresat; pentru ca escaladeaza agresiunea si devine greu sa mai vezi cine e victima si cine agresor
– setarea unor limite, de intimitate (sa nu mai postam orice problema, sa nu ne punem pe tava sufletul in fata tuturor, pe care nu-i cunoastem, nu sunt pregatiti sa asculte suferinta ta)
– sa faca mereu capturi de ecran, ca dovezi a agresiunii
– sa nu fie pasivi in fata bullyingului fata de altii