Ganduri. Amintiri
Care-i problema cu temele? Si creierul are nevoie de antrenament
“Le-a dat 200 de probleme la matematica! 200! Pai asta e tema pentru vacanta?”
La prima vedere, suna al naibii de mult. 200 de probleme. De clasa a III-a, din cate m-am prins eu din discutie. Nu stiu daca erau din culegere, dar probabil ca da.
Pe mine m-a ros alta curiozitate. Ce inseamna de fapt 200 de probleme in vacanta de vara.
Vacanta are anul acesta 86 de zile. Pe numarate. Din care 26 sunt zile de weekend. In weekend, fiind toata familia acasa, sa presupunem ca nu se fac teme. Raman deci 60 de zile. Scadem 10 zile de concediu in familie si 10 zile de tabara. Raman 40 de zile. 200 impartit la 40 egal 5. Deci 5 probleme de matematica pe zi. Stiu teme mai lungi de-atat in timpul anului scolar.
Eu nu sunt impotriva temelor pentru acasa, in general. Eu cred (si stiu, de altfel) ca si creierul are nevoie de antrenament. Ca orice alt muschi. Doar ca sala potrivita pentru creier este munca individuala, acasa.
Problema in cazul temelor nu este cantitatea, parerea mea, ci calitatea si obligativitatea temei. Daca ai 200 de probleme la fel, n-ai facut nimic, practic. Problemele astea, zic eu, ar trebui sa fie o recapitulare a celor invatate anterior si o ocazie de sedimentare si aprofundare a informatiilor.
Da, copiii trebuie sa se joace, sa fie copii! Dar traim oare cu iluzia ca dupa aproape trei luni de pauza totala, copiii isi vor mai aminti ceva din ce au invatat? Si – culmea! – trebuie sa stie ce au invatat in anul scolar anterior pentru a invata ce urmeaza in anul care incepe in toamna. Asa e sistemul la noi.
Am auzit ca in alte tari, matematica este predata pe module. Ai invatat intr-un semestru fractiile, ti-ai luat nota pentru semestrul respectiv, adio fractii! La noi nu e chiar asa. Si macar din perspectiva asta, ideea unei pauze totale de trei luni nu ar trebui sa ne bucure atat de mult.
Ca vine toamna si avem pretentii sa fie copilul implicat, serios si constiincios, sa-si faca temele la timp si alte asemenea. Pai dupa trei luni de facut nimic, de ce ar trebui brusc, din data x din septembrie, sa se schimbe la 180 de grade?
Intr-un fel, ii intelegi pe straini cu max o luna de vacanta de vara…
Obligativitatea poate fi ceva de discutat, intr-adevar. Sau mai bine zis notarea pe tema facuta sau nu. Aici, da, am si eu o retinere. Imi place sa cred ca tema pentru vacanta nu e ca sa ai subiect de taxare a copilului. Nota trebuie sa fie pe ce isi mai aminteste copilul din cele invatate in anul anterior – ca e lucrare sau pur si simplu verificare la ora, nu conteaza. Daca a facut tema (integral sau partial), cel mai probabil stie ceva din material anului trecut. Daca nu… depinde de memoria copilului. Asta mi se pare mai important decat daca a facut toate tspe sute de probleme din tema.
Similara mi se pare si situatia cartilor de citit in vacanta. De ce trebuie sa te sperii tu, ca parinte, ca are copilul de citit? Ca poate ai niste comentarii referitor la subiectul cartilor, asta pot sa inteleg. Ca poate copilul are alte preferinte decat cele din lista obligatorie, perfect de acord. Dar sa te deranjeze ca a primit lista de lecturi suplimentare in vacanta…
Iar daca lista aceasta cuprinde exact cartile despre care vor vorbi in anul scolar urmator, zic ca e un lucru bun chiar. Cu siguranta, din toamna nu se va mai bucura de acelasi timp disponibil de citit si mai bine sa profite de zilele libere din vacanta.
Plus ca de citit poate citi chiar si in weekenduri si concedii, deci sunt mai multe zile in care poate citi in vacanta. Si, in timp ce citeste copilul, poti si tu, draga parinte, sa profiti sa citesti o carte. De ce nu?
Despre teme, am mai scris si:
PS: Daca va intrebati: nu, al meu nu are teme pentru acasa. Nu de la scoala, cel putin. Dar asta nu inseamna ca nu face exercitii sau nu citeste in fiecare zi. A, si mai si merge afara la joaca, de doua ori pe saptamana la inot, de doua ori pe saptamana la fotbal, se joaca in fiecare zi aproape pe calculator sau la televizor, nu are interdictie la desene animate, ne jucam table, sah, remmy, monopoly sau ce i se mai nazare, plus ca are momentele lui de joaca cu masinutele de care nu pare sa uite prea curand 
Daniel
July 14, 2017 at 1:01 pm
Ar trebui copiilor sa li se dea niste teme care antreneaza creierul si duce la dezvoltare. Nu de pe vremea mea cand faceam bastonase si cocarle. Foarte educativ.
iulianaroca
July 17, 2017 at 8:10 am
Daca bastonasele preced scrierea de mana, au si ele rostul lor. Fiecare litera de mana este formata din alaturarea unor semne grafice precum bastonase, zale, ovale, linii oblice etc. Iar scrisul de mana, in ciuda dezvoltarii tehnologice, are o contributie extraordinara la nivelul dezvoltarii gandirii, atentiei, creativitatii si chiar organizarii si orientarii in spatiu.
In mod normal, fiecare etapa de invatare pregateste o noua etapa si procesul este gradual, treapta cu treapta; dar e adevarat ca am vazut si eu etape sarite si un galop infernal, pe masura ce se inainteaza in varsta.
Macar de s-ar sedimenta baza, fundatia, care sa sustina invatarea ulterioara…
valerica oprisanu
July 22, 2017 at 6:36 am
uite ca mai e cineva care gandeste ca mine. eu i am facut calculul pe orele din zi. cate ore are ziua, cate doarme, cate mananca etc. zau ca ii mai ramane si pentru lucru. deocamdata suntem la capitolul negociere, ca s a incapatanat in ideea ca lui ii place sa invețe doar la scoala. dar cu rabdare o scoatem la capat.
chiar spunea la digi pentru copiii ca in timpul vacantei de vara (care la noi in tara e cea mai lunga) elevii uita 40% din ce au invatat in timpul scolii. deci…
iulianaroca
July 24, 2017 at 7:58 am
Si eu ma gandesc tot la faptul ca uita. Cate lucruri n-am uitat noi pentru ca nu le-am folosit, desi le stiam perfect la un moment dat? Si e de inteles ca cei mici sa prefere sa se joace, in locul temelor. Ce, noi n-am sta mai bine sa citim o carte sau sa ne uitam la un film in loc sa muncim? 😀 Dar cred ca, mai ales in vacanta de vara, exista timp pentru toate.
Adriana B
August 8, 2017 at 6:22 am
Si eu sunt adepta ideii ca ajuta ca in vacanta copilul sa ramana conectat cu ceea ce a invatat la scoala. Insa cu mai mare flexibilitate in ceea ce priveste forma si cantitatea fata de modul in care se face la noi. De exemplu, 5 probleme de matematica pe zi pt un copil de clasa a III-a mi se pare mult. In schimb, o fisa distractiva cu 5 intrebari de matematica, acoperind aceleasi notiuni, mi se pare o varianta ok. Iar in ceea ce priveste lectura, nu vad de ce sa nu-i lasam copilului posibiltatea de a alege in functie de preferintele lui.
Anul asta (trece in clasa a V-a) nu a primit nimic de la scoala. Asa incat, ne-am descurcat singuri si am pregatit un set de fise. Putin in fiecare zi, insa consistent in ceea ce priveste continutul (chiar si cu notiuni care se presupune ca vor consolidate de abia anii urmatori de scoala). Tinand cont de preferintele lui, pentru a face lucrurile mai distractive. De exemplu, un joc cu Batman a pregatit terenul sa-i explicam intuitiv ce inseamna cmmmc. Iar cu ajutorul potiunilor magice din Harry Potter a recapitulat operatiile cu fractii mixte. Citeste zilnic ce-i place (eg. Harry Potter, Sherlock Holmes, benzi desenate cu Batman), pentru ca-i place.
iulianaroca
August 8, 2017 at 8:27 pm
Felicitari pentru inspiratia de a folosi personajele preferate in actele educative! Mi se pare super ceea ce povestiti