Parenting

De ce camere de luat vederi in clasa? Nu mai bine niste BUG Mafia in ora de geografie?

By  | 

Inteleg ca avem un alt subiect fierbinte legat de scoala. Ca si cum rezolvasem treaba cu manualele de sport si dirigentie, iata ca avem acum dilema cu sau fara camere de luat vederi, montate in clase si functionale tot timpul anului scolar.

Personal nu sustin demersul camerelor video. Si n-are nicio legatura cu furtul intelectual, folosit ca argument contra de niste oficiali. Absurd argument, oricum. Cadrele didactice oricum se ajuta intre ele (ma rog, alea ok si prietene) cand vine vorba de lectii deschise, grade si alte asemenea.

Ma gandesc ca suntem oricum suficient de supra-protectori, suferinzi de scenarita cronica si usor paranoici cand vine vorba de copiii nostri. Nu mai avem nevoie si de niste inregistrari video sa ne dea apa la moara si sa tragem de guler profesorii si parintii ai caror copii nu sunt prieteni cu ai nostri.

***

La cursul de gimnastica toti copiii erau in plina actiune a exercitiilor de incalzire. O fetita statea pe banca si zicea doar “nu, nu”, cu mainile-n san.

Profesoara o roaga sa se alature celorlalti copii, sa incerce macar, sa vada daca ii place, daca tot a venit. O data, de doua, de noua ori. Fetita, nimic.

Profesoara se duce spre ea, ii intinde mana, explicandu-i inca o data ca nu e obligata sa-i placa, dar macar sa incerce. Apoi o ia de mana si impreuna merg in cercul facut de ceilalti copii.

Mama fetitei este la geam si priveste, printre biste crapaturi din draperie, scenele din sala de sport.

A doua zi, mama suna la directiunea institutiei. Reclama abuzul doamnei profesoare. Care doamna, zice mama, i-a maltratat copilul si l-a fortat sa execute miscarile de la gimnastica.

Este pentru prima data cand directiunea primeste o plangere la adresa profesoarei respective. Dar o asigura pe mama ca va cerceta problema si, bineinteles, intelege ca niciun copil nu trebuie sa fie obligat sa vina la un curs optional, impotriva vointei lui.

Dar nu numai ca acel copil acorda a doua sansa profesoarei (asa cum sustine mama), ci vine la a doua ora topaind si mai ca nu se da plecat din sala. Ar merge acasa la profesoara sau ar lua-o pe profesoara la ea acasa, ca sa ii mai arate niste scheme si sa se mai alinte putin. Povestea se repeta la fiecare final de ora.

[La naiba cu profesorii astia “abuzivi”, se indragostesc copiii de ei si mai fac si performanta.]

***

– Abia astept sa o iau pe fii’mea de la gradinita! Trebuie sa aflu neaparat ce s-a intamplat! Ca ceva s-a intamplat, stiu asa!
– Adica?
– M-am uitat pe camera azi pe la pranz. Toti copiii se vanzoleau pe-acolo si a mea statea bosumflata intr-o parte. Cred ca era pedepsita.
– Dar poate doar era obosita. Sau plictisita. Sau suparata pe un alt copil ca i-o fi luat vreo jucarie…
– Nu, stiu eu. Era trista. Sigur era pedepsita. Si eu nu accept asa ceva. Sa vezi ce scandal fac!

Am avut destul de recent discutia asta cu o prietena. Are fata la o gradinita cu camere video, care transmit live.

Prietena mea, in loc sa barfeasca cu colegii in pauza de masa sau cand mai are timp, sta si vaneaza respiratiile fetei pe camera de la gradi.

Acum vreo doua luni era maxim de panicata ca o vazuse cu alta bluza decat cea pe care i-o daduse dimineata. Copilul varsase pe el niste apa, iar doamna nu gasise in ghiozdanel o lata bluza de schimb (nu avea) si luase o bluza de la un alt copil. A mea (prietena, adica) facuse deja pomelnicul de “iresponsabilitate” la adresa doamnei. Vazuse ea pe camera.

***

Si sa va zic si faza cu BUG Mafia.

Eram la ora de geografie. Adica eu la catedra, ai mei dintr-a patra in banci.

Pentru ca nu considerasem prea inspirata prima fraza din manual “Romania este o tara central-sud-est europeana”, fara sa stim ce e aia Europa, facusem un intro de vreo doua ore, cu harti si glob pamantesc, despre continente, insule, mari si oceane si puncte cardinale.

Acum trageam sa ajungem oarecum la zi, conform programei.

La un moment dat, spre mijlocul orei, mi-am dat seama ca vorbesc singura. Ai mei nu mai erau atenti, pareau obositi si plictisiti.

Le-am spus sa inchida cartile si caietele.

– Luam 10 minute pauza!

Stupoare! Nu sunase clopotelul.

– Acem 10 minute sa facem ce vreti voi. Apoi ne intoarcem la geografie.

Au spus bancuri. Si au cantat. BUG Mafia. Asta stiau mai toti, asta am cantat si eu cu ei.

Si am ras cu pofta de bip-urile pe care le foloseam.

Apoi ne-am intors la geografie, mult mai vii decat chiar la inceputul orei.

Am aplicat tehnica si la alte ore, chiar si la romana, cand simteam ca-i pierd pe drum.

Va puteti inchipui cam ce-ar fi zis parintii de azi, cu ochii pe camere, cand noi spuneam bancuri cu bula si cantam BUG?

Sau cand le spuneam ca ii poftesc pe geam fara sa deschid fereastra? Ce conta ca ei radeau in hohote si ma intrebau de fiecare data de ce nu ii bat ca nu si-au facut tema?

***

Din toate motivele de mai sus, dar si altele, nu sunt pentru montarea camerelor video in clasa.

Va puteti imagina reactia voastra, ca parinti, la sicanele copiilor? Cand al tau isi ia o scatoalca peste ceafa de la colegul din spate? Hai ca stiti ce-i aia; ati trait-o si voi in scoala; doar ca acum sunteti parinti.

Sau cum credeti ca vor arata sedintele cu parintii? Stim toti ca nu se vorbeste doar despre note. Dar las’ ca gasim noi un cod secret 😉

A, plus ca or sa apara si alte comentarii care sa ne intareasca noua imaginea de parinti implicati. Cu colegul care copiaza si tu, parintele, ai vazut pe camera, dar profesorul s-a facut ca ploua; si i-a dat nota mai mare decat lu’ fii’tu. Si cu ala de (ziceti voi materia), care clar are preferinte ca pe unii nu ii asculta niciodata sau, dimpotriva, doar pe unii ii aplauda.

Si sa nu mai poti tu cadru didactic sa te urci cu fundul pe catedra? :) Eu asa stateam. Si pe ai mei nu-i puneam sa se ridice din banca atunci cand raspundeau la intrebari. Bine, aveam si baieti mai inalti cu un cap decat mine si mi se parea penibil; trebuia sa egalizez cumva situatia (eu pe catedra, ei in banca).

Va ganditi ca ai nostri parinti n-aveau nici mobile sa sune profesorii in timpul programului, nici aplicatii mobile sau mailuri sa ceara informatii in miez de noapte, nici camere live sau inregistrari video din clasa. Cum naiba de aveau curajul sa ne trimita la scoala? Si noi chiar mergeam fara sa fim dusi de manuta pana in poarta scolii sau usa clasei. Cata inconstienta!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *