De Ziua Educatiei nu se face scoala. De ce?

Am aflat si eu azi. De Ziua Internationala a Educatiei nu se face scoala. Sincer, nu inteleg de ce. Nu inteleg logica si mesajul. De ziua educatiei nu facem educatie. Intelege cineva ceva?

A, da, au adaugat partea aia cu fiecare sindicat, inspectorat, unitate scolara decide ce activitati se fac pentru a marca ziua. Cum ce activitati? Le dam copiilor drumul acasa. De fapt, nu-i mai chemam deloc.

Puteti sa-mi spuneti ca sunt de moda veche, orice vreti, dar pe cuvant ca nu inteleg. Dincolo de faptul ca sunt oameni care n-au varianta de back-up, care abia asteptau sa vina luna octombrie, sa inceapa programul “Scoala dupa scoala” sau programul de “after school” din scoala. Si brusc, le trantim o zi libera, la nici o luna de cand a inceput anul scolar. Asa, ca sa sarbatorim ziua educatiei. Prin lipsa procesului de educatie. Nu ca suna bine?

Va rog sa ma credeti ca nu sunt genul care sa sustina ca un copil trebuie sa stea zi-lumina in scoala si sa faca numai lectii. Dincolo de mine gandul acesta!

Din punctul meu de vedere, incepand cam cu clasa I, hai sa fim indulgenti si sa zicem cu clasa a II-a, programa scolara e o nebunie supraincarcata. Dar o zi libera aruncata asa, fara noima, nu scutura din aceasta programa, ba as zice ca ii obliga pe invatatori si profesori sa indese si mai multa informatie in orele de curs, fara nicio sansa de aprofundare, evaluare si recuperare pentru copiii care nu prind la fel de repede sau nu au cu cine lucra suplimentar acasa.

Si daca tot vrem neaparat zile speciale de marcat in calendarul scolar, de ce trebuie musai sa o facem prin inchiderea scolilor? Asa cum spuneam si echipei Itsy Bitsy cand au lansat proiectul cu 1 iunie – zi libera, de ce nu am putea face o zi “altfel” pe principiul “Scolii Altfel”, dar cu implicarea parintilor.

De ce nu putem la astfel de evenimente, in loc sa aruncam cu zile libere in stanga si-n dreapta, sa instituim un program de activitati parinte-copil-educator. O excursie cu clasa, in care copiii sa fie insotiti macar de un parinte. Activitati de creativitate parinte-copil, activitati de decorat clasa, ce vreti.

Ne tot uitam la scolile din occident si vorbim despre cat de relaxati sunt copiii, ca n-au teme, ca n-au note si mai stiu eu ce mai vedem. Dar nu stiu de ce nu vedem ca au si parinti implicati. Ca acolo sunt activitati periodice care se intampla cu implicarea parintilor. Ca acei copii ii vad pe parintii lor trup si suflet alaturi de scoala. Cred si eu ca au alta perspectiva asupra scolii, cand isi vad proprii parinti prezenti in lumea lor!

Stiu, o sa ziceti ca pentru implicarea parintilor e nevoie ca acestia sa-si ia zi libera de la job. Dar pentru o zi libera a copiilor, mai ales daca nu exista solutie de back-up gen bunici sau bone, nu trebuie zi de concediu? Si ce castigi din ziua asta? Un mers la mall in familie? Recuperat de la norma de gatit si calcat rufe? Eventual in timp ce copilul butoneaza un calculator, un telefon sau o telecomanda…

Si daca n-ar fi fost zi cu parintii, eu tot as fi preferat o zi “libera” dar la scoala. O zi in care sa se joace in clasa. Sa afle despre ei. Sa se cunoasca mai bine. Si-asa nu prea au timp de socializare. Ca abia au timp sa manance in pauzele alea. Ca “depinde cat de mare e coada la baie”, cum mi-a zis copilul meu intr-o zi.

Iar eu am plan de back-up. Il am in fiecare zi. Dar tot cred ca un copil are nevoie de viata sociala in scoala, cu colegii lui, cu potentialii prieteni de varsta lui, nu acasa sau in parc, cu bunicii.

Dar, asa cum ii spuneam si unei prietene, pe subiectul teme, “cine sunt eu sa spun ca nu temele sunt problema, ci programa prea stufoasa”, la fel si acum, “cine sunt eu sa spun ca nu zilele libere sunt problema, ci lipsa unor activitati de exprimare creativa, de socializare si de comunitate”. Mai ales daca sunt singura.