Inapoi la origini. Cu 6 ani in urma.

Recunosc ca am tinut cu tot dinadinsul sa merg la evenimentul de azi de la Spitalul Regina Maria din Baneasa, organizat cu sprijinul Philips Avent. Pentru mine a fost un fel de intoarcere in timp. Cam cu 6 ani in urma.

Cand am ramas insarcinata stiam un singur lucru: ca voi naste asistata de doctorul meu, care este o doamna doctor, tare draga mie, pentru ca este intai de toate om.

Ma ingrozea insa ideea unei nasteri intr-o maternitate de stat, nu pentru ca as avea ceva impotriva spitalelor de stat (desi am o fobie de spitale in general, avand in vedere de cate ori a fost tata internat in vremea copilariei mele si mai tarziu), dar nu stiu sa dau niciun fel de “atentie” nimanui.

Era un soi de lupta interioara intre a-mi urma medicul intr-un mediu in care nu stiu cum ma voi descurca si a alege o oferta privata (din alea care erau atunci), dar fara medicul meu.

Si cum ma zbateam eu fara sa verbalizez, ma trezesc intr-o zi ca imi spune doctorita: “Stii, eu nu mai sunt la Giulesti. Nasterile le fac acum la Regina Maria. Daca nu poti acolo, nu-i nicio problema. Mergem mai departe cu sarcina si cand ne apropiem de termen, iti recomand un doctor bun la Giulesti si noi ne revedem dupa”. Eu v-am mai spus ca, de la un capat la altul al sarcinii , Universul mi-a tot aratat mie semne despre ce va urma si cat de norocos e copilul  meu. Ei bine, ce rezolvare mai buna pentru lupta mea interioara?! Puteam sa merg la privat si sa am si doctorul meu. Normal ca am zis ca merg la Regina Maria, fara sa stau pe ganduri.

Am facut calculele dupa. Am strans bani. Am primit cadou de Pasti de la parintii mei economiile lor. Si am mers senina la Regina Maria, care avea maternitatea intr-o alta cladire, mai mica decat cea de acum cu cateva etaje, dar cam in aceeasi zona.

V-am povestit deja aventura mea cu nasterea. Nu va spusesem insa ca s-a intamplat la Regina Maria, ca m-am simtit linistita si datorita medicului meu, dar si pentru ca simteam ca nu am de ce sa imi fac griji. Asa cum mi se spusese in momentul in care am semnat contractul, venisem la spital ca la hotel. Ba chiar mai bine, fara niciun bagaj. Cand doamna doctor imi spusese ca nu imi trebuie absolut nimic, doar dosarul meu cu analizele si ecografiile din timpul sarcinii, am crezut ca glumeste si ca eu stiu asta. Dar a avut dreptate.

N-am avut nevoie de absolut nimic la spital. Nici macar de pasta si periuta de dinti sau lenjerie intima, pentru mine. Nici de scutece sau haine pentru bebe. Doar pentru a iesi din spital. In rest, cat am stat acolo, ni s-a oferit totul, la orice ora din zi si din noapte. La propriu.

Imi amintesc ca, a doua zi, cand am iesit de la Terapie Intensiva (eu am nascut seara si am stat peste noapte la TI), a venit doctorita mea la un moment dat si m-a intrebat daca ma doare ceva. I-am spus ca suport. Si mi-a spus: “Nu ai venit aici ca sa suporti. In orice moment, la orice durere, apesi pe buton. Asistentele stiu care e schema de tratament, ce ti-au dat si ce iti mai pot da. Ai nevoie de ceva, de orice, la orice ora din zi si din noapte, chemi pe cineva sa te ajute. De-aia esti aici. Sa nu te prind ca mai suporti!”. La fel si cu mancarea. Aveam voie doar supa strecurata si iaurt si ceai (care oricum era la discretie pe hol). Si i-am zis ca inca mi-e foame. Si mi-a zis sa cer inca un iaurt si inca unul si inca unul pana ma satur.

Imi aminteam povestile prieteni mele, care nascuse cu doua luni inainte la Spitalul Municipal. Tot cezariana. Care imi povestea cum alergase sotul ei sa cumpere medicamente de la farmacia din zona, cum daduse bani asistentelor pentru orice, si sa o ajute sa mearga la baie. Cum abia astepta sa plece de-acolo. Si cum, adunand toti bani dati in stanga si-ndreapta, ajunsese aproape de taxa fixa pe care o achitasem eu, doar ca eu aveam parte de cu totul si cu totul alte conditii.

Aveam copilul langa mine in timpul zilei, dar daca voiam sa ma odihnesc, ziua sau noaptea, copilul era luat la neonatologie. Sau puteam sa il tin langa mine, alegerea imi apartinea. Eram singura in camera. Sotul putea sa stea cu mine cat voia. Prietenii, familia, putea veni in vizita la orice ora – nu era nimeni obligat sa se invoiasca de la job ca sa se incadreze in programul de vizite sa ma vada pe mine sau pe bebe.

Pentru mine, nasterea – si din perspectiva zilelor petrecute in spital – a fost o experienta frumoasa.

Dar sa revenim la evenimentul de astazi. Astazi a fost despre alaptare, despre beneficiile laptelui matern atat pentru bebe, cat si pentru mama. Cu Anca Serea – mamica a cinci copii (wow! vorba mamei mele, e un exemplu ca se poate), prezentator TV si blogger, Ana Maita – purtator de cuvant SAMAS, Andreea Andrei – educator perinatala SAMAS si consilier in alaptare, Eugenia Dobrescu – consultant lactatie certificat IBCLC si in sectia de Terapie Intensiva Nou-Nascuti a Spitalului Marie Curie si membra in echipa care a initiat proiectul primei banci de lapte din Romania, Dr. Madalina Dobrescu – medic primar sectia neonatologie Regina Maria si Florentina Gheorghiu – moasa si consultat in lactatie certificat ICBLC, Philips Avent si Regina Maria.

Eu v-am spus povestea mea despre alaptare, putin diferita poate, dar ceea ce nu am spus atunci si va spun azi este al doilea motiv pentru care evenimentul de azi a fost un fel de intoarcere in timp: Philips Avent. Pompa manuala care si-a facut treaba cu brio timp de cinci luni de zile si de care m-am ajutat eu pentru a-mi hrani copilul exclusiv cu laptele meu, desi nu direct de la sursa, a fost o pompa Philips Avent, ca de altfel toate celelalte “echipamente” – biberoane, tetine, suzete, pentru ca le-am vazut ca pe un set, mai ales ca pompa venea la set cu doua biberoane mari si doua mici, intr-o gentuta termoizolanta.

Asa cum spunea, evenimentul de azi a fost pentru mine mai degraba un pretext de intoarcere in timp. Si mi-am dat seama cat de multe s-au schimbat in acesti 6 ani.

Dincolo de faptul ca spitalul nu mai e acelasi, nici lumea din jurul fenomenului de nastere si alaptare nu mai este la fel. In primul rand, atunci nu erau moase. Nici consultanti in alaptare si nutritia bebelusului. Nici atat de multe evenimente gratuite pe aceste teme. Este minunat sa vezi aceste schimbari.

M-am gandit sa va prezint pe scurt principalele idei expuse la evenimentul de astazi.

• Primele 28 de zile sunt critice, mai ales cand vine vorba de alaptare. E nevoie de multa rabdare si ingaduinta cu tine, ca mama. Povestea alaptarii este frumoasa, dar la inceput poate fi si grea. Multe mamici renunta la alaptare in primele 28 de zile. E important, mai ales in aceasta perioada, sa apelati la ajutor specializat. Si acum, din fericire, acest ajutor exista. Sunt consultanti in lactatie care pot veni si la domiciliu, pot sta alaturi de mamica si bebe, sa ii ajute in asa fel incat atasarea la san si fie cat mai confortabila si placuta pentru amandoi, astfel incat alaptarea sa continue cat de mult se poate. Daca aveti nevoie de ajutor, nu stati pe ganduri, sunati un consultant in lactatie!
• Beneficiile alaptarii nu sunt doar pentru bebe (laptele matern este optim pentru sistemul digestiv al nou-nascutului; alaptarea ii ofera si hrana emotionala, reduce riscul de diabet tip 2 si obezitate), ci si pentru mama – alaptarea din primele zile si primele saptamani ajuta la refacerea tonusului uterin, reduce incidenta cancerului la san si de col uterin, ofera libertatea de miscare si te scapa de grija sterilizari ustensilelor de hrana in cazul folosirii laptelui formula.
• Laptele matern inseamna si hrana si hidratare. Nu va speriati de sughit sau stranut. Exista o teorie a celor 3 S: supt, sughit si stranut, toate naturale si fara semn de ingrijorare.
• Se lucreaza la deschiderea primei banci de lapte din Romania. Sper eu sa se deschida cat mai repede. Sunt convinsa ca vor fi mamici care vor dori sa doneze laptele in plus, chiar daca nu va exista nicio remuneratie pentru asta. Eu as fi facut-o acum 6 ani, la cat lapte aveam in plus si am si aruncat, din pacate. Pentru inceput aceasta banca de lapte va deservi sectia de TI Nou-Nascuti de la Marie Curie, unde sunt copii prematuri, cu diferite afectiuni grave sau abandonati, pentru care laptele matern chiar ar face diferenta intre a se recupera sau nu. Ca fapt divers, in Brazilia sunt 218 banci de lapte, in Europa peste 210, chiar si Bulgaria are o banca de lapte in Sofia inca din 1989.
• Exista “relactare”! Recunosc, am auzit pentru prima data despre asa ceva. Ideea e ca, desi poate intr-un moment ai ramas fara lapte si crezi ca lactatia si, deci, alaptarea s-au incheiat, nu e neaparat asa. Lactatie poate fi reversibila. Cu insistenta, stimulare, rabdare si perseverenta, lactatia poate reveni si alaptarea poate continua! Dar si in acest caz, n-ar fi rau sa apelati la consultanti, sa va explice ce si cum, daca va doriti reclatare, bineinteles.
• Pompa de san nu se foloseste dupa fiecare hranire a bebelusului la san. Decat daca se doreste cresterea cantitatii de lapte, stocarea laptelui sau exista un disconfort la nivelul sanilor.
• Mamici, stati cat mai mult impreuna cu bebelusii vostri si in spital! Limitati vizitele la maternitate! Puneti intrebari medicilor, neonatologilor, consultantilor! Nu va comparati cu nimeni, fiecare trebuie sa-si traisca experienta proprie!
• Tatici, fiti alaturi de mamici! Incercati sa le intelegeti sau macar accepta trairile noi si pentru ele! Sustineti-le si oferiti-le si cate o scurta pauza! Stati cu bebelusii vostri!