La naiba! N-am avut colier de alaptare! Ce fel de mama sunt?

Am descoperit abia azi ca exista coliere de alaptare. Pe cuvant ca in prima faza am crezut ca nu citesc bine sau ca sunt cel putin retarda ca nu pricep despre ce-i vorba.

Si am inceput sa studiez. Inteleg ca sunt niste coliere din materiale “sanatoase” pe care mama le pune la gat sa aiba copilul de lucru cat timp se hraneste la san.

Cum naiba am supravietuit eu si copilul meu fara asa ceva? Si toate prietenele mele si copiii lor, la fel de “ignornati”.

Cum de am ramas cu toate firele de par in cap? Ca am citit ca ar fi un argument in favoarea acestor coliere. Cum de m-am gandit sa-mi prind parul, nu stiu…

Cum de mi-a trecut prin minte sa vorbesc cu bebe, sa ii zambesc, sa ii numar degetele si sa ma joc cu degetele lui in loc sa ii caut niste margele d-astea, chiar n-as putea sa explic…

Dar imi trece prin minte o scena (imaginara, bineinteles; total fictiva) cu un bebe agatandu-se de margele, fiind la san, iar mama avand alta preocupare (copilul e deja ocupat) – cu telefonul sau tableta, spre exemplu.

Si am asa un sentiment ca ii pregatim pe bebelusi, cu aceste coliere, fix pentru mesele de mai tarziu cand le punem in fata un televizor sau o tableta, in timp ce basculam lingurita dupa lingurita in gurita deschisa robotic de copil.

Sau poate e doar imaginatia mea de vina. Si prea multele scene la care am asistat cu copii (chiar marisori) hraniti de parinti, in timp ce copiii aveau mainile ocupate cu jucarii mai mult sau mai putin interactive (aici includ si tabletele, ca sa fiu draguta).

Pe bune acum, mi se pare mie sau exista o tendinta de a scapa cumva de grija atentiei pe care trebuie sa le-o acordam copiilor in fiecare clipa, mai ales cand sunt mici?

La naiba, daca mai vad multe d-astea, o sa ajung fie sa cred ca sunt mult mai batrana decat varsta reala (ca o comparatie cu varsta la care ma simt ar adanci mult prea mult prapastia), fie incep sa imi pun intrebari grave privind calitatea mea de mama.

Ia ziceti, ce alte minuni d-astea mai exista? Asta doar asa, ca sa nu mor proasta. Ca ganduri de bebelusi nu mai am